Poezie
Căutarea mântuirii
Mantuirea
3 min lectură·
Mediu
Frați creștini , noi vă rugăm ,
Să vă lăsați grijile ,
Și –ascultați acum cu toții ,
Ce ne mai spun cărțile:
A plecat un om odată ,
Pe un drum spre nicăieri ,
Neștiind ce e credința ,
Săturat de-orice plăceri ,
Și – ntâlnește o persoană ,
Veselă și liniștită ,
O oprește și-o întreabă ,
Văzând că e fericită:
“Unde ai fost?”,și îi răspunde :
“La o Sfântă Mănăstire”
“Si ce-ai făcut ,tu acolo?”
“Am fost să iau mântuire”.
După ce-i arată dr umul,
El pornește mai departe
Și –n a sa călătorie,
De ispite are parte.
Diavolul vrea să-l înșele
Și-i arată un alt drum ,
Dar atunci voios răspunde:
“Nu! nu! nu! ,te las acum,
Că mie mi-a arătat
Drumul ,o persoană bună,
Și mi- a zis că de acolo
Eu o să primesc cunună “.
Când ajunge e întrebat
“De ce –ai venit la mănăstire?”
Și atunci ,frumos ,răspunde:
“Ca să primesc mântuire”.
Bătrânul stareț i-a zis:
“De vrei să te mântuiești ,
În biserică să ștergi ,
Tot praful ce-l întâlnești”.
Tot ștergând praful acolo ,
S-a deschis din întâmplare,
Ușa din altar , si-atunci ,
El văzu minune mare ,
Al nostru Mântuitor ,
Domnul Iisus Răstignit ,
Era VIU și plin de răni,
Cu –acest om ,El a vorbit.
Pentru a lui osteneală ,
Ca răsplată, el primea
Un castron de ciorbă caldă
Și mâncând ,se tot gândea:
“Oare acum Cel Răstignit,
O avea El ce mânca?”
Și s-a-ndreptat spre altar
Pe Răstignit a-L chema:
“Vino, Doamne , de mănâncă
Cu mine , nu mă urî”,
Atunci , o minune mare,
Cel Răstignit coborî.
Dar în acest timp la ușă
Un călugăr urmărea,
Cum un om cu ascultare,
Cu Cel Răstignit vorbea.
Mai târziu , omul întreabă:
“Doamne ,când o să primesc
Darul cel mai mare anume,
Mântuirea ,har ceresc”.
Atunci Domnul îi răspunde:
“Joi, ai să primești , copile ,
Mântuirea cea promise ,
Celor ce fac binele”.
El atunci pleacă în grabă
La stareț de îi vorbește
Și îi spune plin de lacrimi
“Cel Răstignit mă primește”.
Dar starețul îl trimite ,
Știind cu cine vorbea ,
Să–i spună și lui ,anume,
Când îi va da mântuirea?,
Atunci el se duse –ndată ,
La Cel Răstignit de-I zise ,
Când îi va da mântuirea ,
Starețului ce-l primise.
Dar , Cel Răstignit pe Cruce ,
Cel ce l-a moarte a mers ,
A zis :”Spune-i tu la stareț
Că mai are praf de șters”.
Frați creștini , să vă gândiți ,
Fiecare dintre voi ,
Cât praf mai aveți de șters ,
Ca să scăpați din nevoi.
Și să primiți mântuirea ,
Pregătită tuturor ,
Celor ce fac binele ,
Aici și-n vecii vecilor.
Amin.
002.230
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Onoiu Elena Cristina
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 457
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 93
- Actualizat
Cum sa citezi
Onoiu Elena Cristina. “ Căutarea mântuirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/onoiu-elena-cristina/poezie/13951154/cautarea-mantuiriiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.