om

Aoleu, mai, Costele, prinzi tu poeziile moderne, da' o poanta banala nu prinzi! Cand ai inceput cu "periculos", credeam ca te-ai prins, da' cand colo... Sau inca nu te-ai trezit din somn? Spune-mi, macar, cat ai priceput, ca sa nu-ti explic chiar totul de la capat.

PS Un indiciu (de parca mai era nevoie): e vorba de "curentul modernismului", care trage acest site cu preponderenta intr-o anumita directie...

Da' io cu cine... protestez? Haideți, suflați ceva, careva, să nu stau degeaba în curentul ăsta. Nu vedeți că e deschisă larg fereastra... comentariilor? (Sper să nu mi-o tragă curentul!...)

Aoleuu!... Sa nu-ti dai cu pamant in ochi!

E ceva... da' nu prea stiu ce. Ah, probabil asta-i ideea!

(*_*)

(~_^)

Bea mai cu grija!...

Ai dreptate! Nu trebuie facut ce nu trebuie facut. Totusi, mai exista si... obiectivism. Si apoi, cum ramane cu absolutul in sine?

Esti pe-aproape. Sigur o sa te descurci... daca te tii bine!

Foarte inspirata aceasta incercare de a descrie realitatea. Adevarul absolut este dincolo de intrebari, dincolo de ganduri si este... relativ simplu: atunci cand dispare oglinda, ramane realitatea unica, absolutul.

PS: M-a atras titlul (ma cheama Oglinda)...

Interesant ultimul fragment... De restul, nu mai zic nimic, ca sa nu ma pomenesc "impotriva vantului"...

rostul pare mai domol
și clipa stă
să-mi picure pe gând
doar liniștea din ceruri

cu inima lumină
și sufletul în noi
naștem doi într-unul
din iubire
paradis


ACESTE CUVINTE VIN DIN ETER...

"Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!..."

Sper ca va veni cat mai curand vremea cand susul va fi sus, iar josul, jos.

Asta este, cum bine spuneai: lipsa de profunzime! E adevarat ca exista si raul, uratul, dar pe undeva pe la periferie, sau pe la... "superficiu". Cine vrea, se pare ca deocamdata e liber sa ramana acolo, identificandu-se cu natura lui inferioara. Si cum, din pacate, "specia" asta e actualmente majoritara, nici nu e de mirare ca lumea merge de-a-ndoaselea... Dar si o mie de oi pot gresi, daca se arunca intr-o prapastie! Din fericire, pentru a contrabalansa, unii mai tind spre inalt, spre profunzime, spre ideal si nu depun armele in fata "intunericului". Acestia ar trebui numiti "esteticieni", si nu... ignorantii perversi, care se complac in murdarie si se agata de orice pentru a-si justifica directia anti-evolutie.

Libertatea ne-a fost oferita ca un dar. Ideal ar fi sa o pretuim si nu sa o folosim ca pretext pentru a ne bate joc de lume – de parca viata asta n-ar avea nici un sens mai nobil. Dar, deh! Fiecare e liber sa aleaga... si sa culeaga roadele. Altfel, ce-ar fi ajuns lumea asta? Ar fi fost rai in loc de iad...

Multe chestiuni interesante – bine ca te-am "descoperit" (si eu). Textul este binevenit si... nimerit! E lesne de observat ca, mai ales in ziua de azi, dezgustul este la mare... gust.

Se spune ca exista doua moduri de a raspandi lumina: sa fii sursa sau oglinda; cu intunericul, nu mai stiu... cred ca mai bine nu-l raspandim! Noi nu suntem poezia – decat daca putem reda in ea ESENTA noastra, deci... daca noi insine o constientizam. Iar esenta noastra, intr-adevar, rezoneaza cu idealul, armonia, iubirea, adevarul etc.

PIEI!... (Ãla m-o fi pus să deschid pagina asta!) Gata, acu' m-am lecuit de curiozitate... (Steaua aia trebuia pusa invers...)

Magnific, cum numai iubirea poate fi! Auzisem de minunatia asta de carte, dar acum chiar ma voi face luntre si punte s-o citesc!... E modul meu de viata (sau, ma rog, tendinta mea)!

"Vantul" trece, pietrele raman. Unele poezii au si pietre, dar si... "vant".

(Oi fi si eu un soi de "coloana vertebrala"...).

Dupa criteriile mele umile tot poezie este; sau, daca vrei... un gand poetic.

PS: De obicei cam fac ce nu se asteapta altii...

Ei, Antuna, daca ti-a placut tie haiku-ul "Cantec de Luna", atunci trebuie sa fie cel mai bun (pentru tine)... da' eu chiar regretam nitzel ca l-am trimis, datorita nonsensului "pe o raza de vant", care ma duce cu gandul la "poezia moderna"...

Daca celelalte poezii ale mele ti s-au parut simple (si mai simple?), ma bucur, pentru ca sunt o adepta a simplitatii (desi, culmea, unii nu prea le inteleg sensul profund...). Iar treaba cu "noul", pentru mine se incadreaza la categoria "modern" (=efemer); cel putin in arta, prefer valorile eterne, de dincolo de moda. Spiritul este simplu, universal si etern – numai de-am fi in armonie cu el...

Pseudo-poezia asta cu chat-ul a starnit "ceva valva" doar datorita comentariilor (desi, practic, nici nu a fost comentata). Deci, s-ar putea incadra la categoria "succes dezolant"...

Apoi, nu ma astept defel sa fie aici numai autori talentati, ci doar ma "revolta" rasturnarea (temporara, din fericire) a scarii de valori, de dragul "modei"...

Oricum, ma bucur ca mai citesti si poezii necomentate, sau... de necomentat – asta spune multe (dupa mine)...

Este foarte sugestiva poezia ta, ba chiar e dincolo de comentariu.