Poezie

Fara nume

1 min lectură·6 octombrie 2003

Mediu

Imagine fixă în vise ce ard

Și mistuie stele de gheață,

Tăcut se tânguie-n noapte un bard

Plângându-i cenușa măreață.

Și simte-o strânsoare ce-l prinde, nu-l lasă,

Iar aerul pare subțire și rar,

O patimă crudă îl vede și-i pasă

Deodată, de drumu-i amar.

Și vine, și-l duce, și-l ține, și-l leagă,

Și-l face să uite de el,

Și pleacă, și-l lasă, și-i dă o desagă

Cu umbra-i plăpândă de zel.

Nu știe ce poate, ce este, ce vrea,

De ce nu-l mai lasă în pace,

Și speră din suflet să știe să dea

De urma lui \"Nu poți\" ce tace.

003.094

Olteanu Irina. “Fara nume.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/olteanu-irina/poezie/52629/fara-nume

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.