aș închiria un marfar
aș închiria un marfar / să mă duc cu tanti Zoe / cu tot / să emigrez o săptămână / la derută / la trap / așa... lăsând cafeaua pe foc / eroii uitați pe dușumele / cu luna aburindă peste gară
OMOctavian Miclescumiros sub preș
miros sub preș / un pumn de vânt / o valiză de lemn /zice un cineva / cu colțul buzelor de-o șchioapă / da’ purta în mișcări precaute / din graniță în graniță / o sfoară dintr-o haină falsă
OMOctavian Miclescuun castan scăpase sus
un castan scăpase sus de parcă ar fi știut totul și hop eu agățat dintr-o bucată mă port la gât pricepi? limpede roșu în obraji
OMOctavian Miclescuhuruie împletit
huruie împletit pe lângă cimitire agățate de buzunare pe sub balconul mamei tramvaiul 89 decolorat cu două camere pe est nea Petre veni desculț cu un pretext decomandat să schimbe macazul și o
OMOctavian MiclescuÎn seara asta avem talk-show
Nu mă saluta când pleci la serviciu în salturi de șotron cu mișcări allegro moderato peste țigara și cafeaua de dimineață. Am să tai asta la montaj căci diseară avem talk-show. Degeaba luna ți
OMOctavian MiclescuFără titlu
m-a părăsit copilăria pe o uliță din Bărăgan – cu pietre, câini și palidă întoarsă către asfințit ce reinventează garduri prietenii vechi cu mâini murdare, gustul mierii și al
OMOctavian MiclescuUn azi prea lent
În fiecare vers aș vrea să plagiez neobositele asfințituri/ un ultim ceas o ușoară umbră o zi prea lent trecută se-ngroapă-n timp/ asemeni unei galere – acele vase de spal-acum, de
OMOctavian MiclescuO poveste de-a lui Liță
Lui Liță, pe când era mitel, îi era frică de întuneric. Când se mări, așa, odată cu timpul, Începu și el a-nvăța să citească. Începu mai ales seara, să citească-n stele De-o să plouă a doua
OMOctavian MiclescuSonet subtitrat zece
Urechea nu mai coboară asupra pământului înăbușit de pașii sorților (morților) ce ar fi sărit în timpan, parcă, sătui de liniștea nopții. (13 sept. 1996 - \"Cubul Sferic\")
OMOctavian MiclescuIubito, găsește-i tu un titlu
Azi-noapte în oraș fulgera fără să ne fi bănuit/ desculți/ strângând consoane cu sensuri uitate iar tu intrai în cadă așa... ca-n versurile lui Brumaru dar, de ce să vorbim despre astfel de
OMOctavian MiclescuNicolae Iorga
viața/ dusă în cătarea puștii/ întoarsă spre pământ în genunchi cu semnul crucii dincolo de trăgaci/ iată, se-ntoarce bătrânul pe jos acasă iar Iuda lipsit de \'cei arginți.
OMOctavian MiclescuÎnchipuita moarte a unui prieten închipuit
tu, cel ce ți-ai clădit paradisul drept o bibliotecă… iată, prinși de mână tropăim pe timpuri ce se bifurcă în lungul grădinilor Luxemburg (acele) grădini amestecate cu noaptea ce ne cheamă
OMOctavian MiclescuHotelul dintre cele două lumi
primăvara nu murmur nu ploi și nici o stea dindărătul acoperișului printre streșini nopțile tot mai multe tot mai umede nepăsătoare privindu-te straniu de parcă te-ar cunoaște mișună pe
OMOctavian MiclescuBlues de seară
mirosul toamnei înmiresmează o femeie nepăsătoare/ mirosul toamnei ce se încrucișează cu tine pe stradă/ labirinturi, hotare pe care zeii nu știu să le asculte ruga am îmbătrânit și n-am
OMOctavian MiclescuAnonimii sârbi
bombele înfloreau în Belgrad asemeni florilor în mai - cu prunci ce-și căutau uitarea anonimilor sârbi.
OMOctavian Miclescucu vreo 15 ani (in urma)
cu vreo 15 ani (in urma) Venisera duminica. Tot omul din sat se odihnea: Al lu` Panduru fluiera... a paguba. Venisera cu buldozerele, cu sinele. -Au pus biserica pe sine, pe roate ca la
OMOctavian Miclescu18 Memorii
privesc în urmă cu mâinile amândouă fără inerente labirinturi ca două posibile aventuri
OMOctavian MiclescuScrumbiile țiganilor
Pe vremuri, că nimeni nu-și mai amintește anul Sub povara vârstei, Fugiră toți țiganii din câmpie de spaima lui Voda Și se așezară acolo de-i zice acum cătunului Hurdubeni. Acum toți știu de
OMOctavian MiclescuSonet subtitrat patru
Cum o pierzi, cum se ivește la lumină, în rama brațelor sale, peste balcon o femeie câștigă câte-un romeo.
OMOctavian MiclescuAdio vânt îndelung!
Lumina pizmașă înghite din nimic flăcări; ca o cleopatră ce-n fuga ei felină înghite moartea, ca un calcar suflat în albastru ca-n gol, în repede, se regăsește: înaltă, aplecată, clătinată și
OMOctavian MiclescuPe deasupra bătrânelor catarge
pe deasupra bătrânelor catarge cu orbi marinari vântul ne mângâia tălpile acel capriciu de a ne împărtăși primele stele ale unui anotimp – anotimpul alizeelor e acum aproape – îl părăsim într-un
OMOctavian MiclescuBărăgan, primăvara
pământul (și soarele) le supse fețele și le-nclestă gurile. Umbrele brațelor întinse se frângeau pe garduri; uneori ieșeau în plină uliță. Primăvara, ajungeau tocmai în celălalt capăt (al
OMOctavian Miclescu