Poezii

Navigând semeț pe creste-nspumate, Bătrânul matroz suspină și plânge, Trăit-a mereu cu speranța că poate, Într-o zi chiar Căpitan va ajunge. Trecut-au anii ca ploaia de vară, Cu peria-n mână

Afară s-a încălzit. Pandemia ne ține Pe toți în casă!

Când vântul bate, Și gerul apasă, Aerul e rar... Se termină lumea?

Mă uit la chipul Din fața mea. Cine ești? Mă întreabă el.

În toiul iernii Cratima ne desparte De gramatică.

E primăvară! Fetele primesc astăzi Marțișor la schimb.

Pe șapte cărări și două treimi, Vin imigranți. În țări cu creștini, Femei și bărbați. De șapte săptămâni și două treimi, Cu tot cu copii. Musulmani adunați în mulțimi, Fug, ca să rămână