Am si eu dreptul la vorbe

Oricat de mult as incerca sa te-nteleg Doar cu sechele ma aleg Alice grele, aschii si cutite Provoaca numai rani coclite Faramelor de vise risipite Si-al naibii de afurisite. Te fac sa crezi ca-s ratacite Cand ele sunt de fapt vorbite Sa nu se lase folosite Decat atunci cand sunt golite. Pacat ca ranile nu-s decisive Caci clipele-s tot corosive Si chiar produc pierderi masive. In rest doar vorbe ratacite Secunde, vesnicii incolacite Iluzii adormite Ce se trezesc grabite Ocazional, sa te-ntarate. Desertaciuni dosite Acolo unde niciodata nu vor fi gasite. Si tu… Si tu privesti cu nonsalanta Cum eu pun totul in balanta Si nu mai am nici o speranta Sa mai urzesc vreo alianta Ce sa mai zici de-asa prestanta! Ma uit la cer, ma uit in jos Pan’ ametesc si cad in...nas Si-apoi ma las... Stau la taifas Va fac pe plac Ranjesc cu drag Daca insisti, da, ma complac Si totusi mai mereu nu’sh ce sa fac Ba merg in spate ca un rac Ba ma ascund prin vreun copac Si-ncerc sa zbor De fiecare data zic ca e usor Chiar inceputul e promitator Insa nu reusesc decat sa mor De fiecare data mai usor. M-apuca cateodata cate-un dor Sa mor in vazul tuturor Doar sa ma uit in ochii lor Si-apoi sa-ncep sa zbor. Sa fii c-un suflet mai usor Pai asta gand ametitor! O lume mai bogata Cu-o lipsa de suflet..cedata Pai asta da avere adevarata! Sa facem deci o cerere semnata De toti zevzecii laolalta Sa strangem gloata-nversunata Si sa le dam ce vor odata! O cerere semnata Spunand Eradicati ‚sufletosenia’ odata! Dimineata pe racoare Se face caldura mare Iata soarele rasare... \'Sculati ba(prostilor)cu mic cu mare Ete soarele rasare Colo-n departare.\' Sa tot vezi asa un soare Arzator nevoie-mare Ce privea luna cum moare Ca oricum n-are catare. Dimineata pe racoare Voi privi si eu la soare Cu ochii carpiti de jale Ca plecam la drumu-mare Si ca stau sa scot la rime Plamadite pentru tine... Daca nu tu atunci cine?!