Oana Sirbu

sau cum așteptam să se desprindă soarele cel încleștat în capilare, o căpușă dilatată, o pălărie incomodă, apăsată cu multă ambiție malițioasă peste creștetul meu, căci era amiaza sau

În șoaptele lor rostite cu glas tare mă tem ca nu cumva să se ascundă dureri înfășurate meticulos, bandajate cu buzele strânse până la albeață. Un zâmbet ieșit de sub pătura nopților

Cât praf s-o fi adunat pe bocancii mei de când conviețuiesc cu dunele de nisip? Vântul trece printre ele și-mi marchează părul cu materia lor- cântărim mult eu și cu singurătatea, în curând