Oana Micu

E târziu Mult prea târziu Luna e deja sus pe cer Și aștept un răspuns Pe care deja îl știu O fărâmă de lumină E ultimul lucru pe care-l cer În această noapte senină Când la miez de

E toamna Anotimpul meu preferat Pentru că toamna e ziua mea e ziua ta Pentru că toamna plouă iar eu iubesc ploaia pentru că vouă vă place să vă jucați în ploaie pentru că într-o

Intr-o zi v-am făcut cadou aripi adevărate si ați învățat să zburați dar ați zburat prea sus prea departe si acum aici nu mai miroase a bebeluș și strâng în brațe perna sau un animal de

E trist cum trec unul pe lângă celălalt aproape în fiecare zi Fără să zâmbească, fără să plângă Fără să lase loc pentru interpretări Poate, s-ar opri o clipă dacă ar știi Că sunt a celuilalt

Alergăm după fluturi în picioarele goale Păpădille se scutură Iarba e rece Pământul e moale Dintre flori se ridică fluturi cu aripi albe Pe care noi le pictăm în albastru Dansăm împreună cu

Nu pot să dorm E prea liniște și prea întuneric Nu pot să mă trezesc E multă gălăgie și prea multă lumină Sunt doar eu În locul acesta mare dar care pare Atât de mic Mă închid aici printre

Cerul se întuncă Miroase a ploaie Miroase a lămâi și portocale parfum de toamna de zile cu floarea-soarelui pe șevalet de nopți lungi și reci albe și înstelate de zile proaspete ca

Acum înțeleg ce înseamnă să iubești Când totul pare pierdut Să aștepți o condamnare la o soartă solitară cu flori tăiate care or să moară Plantez speranțe sperând că or să crească puteri

Mai lasa-mă o dată să te privesc atent să-ți memorez fiecare trăsătura a chipului angelic mai dă-mi o clipă mâna să o strâng ca să știi că sunt aici Dă-mi un obraz de sidef să-l sărut Si

Camere goale Pline de amintiri Pereții vorbesc despre Vremurile trecute Ale unei vieți Care s-a sfârșit Prea devreme Prea brusc Acopăr găurile Repar crăpăturile Dar totul se prabușește In

Respir aerul rece de dimineață Simt miros de cafea amestecat cu miros de vopsea Privesc în jur sunt înconjurată de fluturi în toate culorile pictați Nimic nu mă oprește și totuși totul

Iubesc două zâmbete cu ochi albaștri ca cerul pe furtună Iubesc două glasuri Care nu mă strigă pe nume Iubesc două minuni Aduse de mine pe lume Iubesc două inimi, două suflete calde ce

Umbre si lumini Se joaca pe pereții albi Noi facem păsările să zboare Cu două mâini întinse Spre alte lumi Zburăm și noi Spre lumina lunii Unde ne adăpostim de soare Unde nimic nu Ne

Mulțumesc soare că răsari în fiecare dimineață Și parcă azi ai răsărit pentru prima dată în această viață Mulțumesc lună că m-ai scos din întunericul nopții Că te-ai aprins ca o făclie plină

Cu brațele întinse îmi spui Ridică-mă în brațe! Te-aș strânge la piept toată viața Dar viața e scurtă Și zilele lungi Privește în jur și ascultă Ce vezi? Ce auzi? Realitatea e alta decât cea