Romanța noastră

simt clipa care trece prin carne și-mi sapă descântecul văd lumina ce-mi coboară pe prag și-mi arde țipătul miros tamâia pașilor din urmă ating norul ce ascunde sufletul în umbră și tremur aud bătaia unui puls ce cântă a soare îmi pare că nu-i decât un pas până să-ți prind privirea-ntr-o șoaptă să-mi învalui lacrima în sufletul tău ca sânge în proaspătă rană sfârșesc sărutându-ți aleea pietruită din palme și totuși,printre oameni nu știu de unde să încep să te caut