Poezie

Timpul

1 min lectură·18 august 2026

Mediu

Timpule ce treci în grabă

Fără să te mai oprești,

Câți rănești în goana-ți oarbă,

Fugi, dar nu te obosești.

Plânge o mamă seara-n palme

Că nu-i timp pentru copii,

Că în grija de mâncare

Timpul iar îi ocoli.

Plânge un tată sub povară

Că nu-i timp în a-și uni

Și soție, și odoară,

În rugă la ceas de zi.

Plânge omul după timpul care trece fără milă,

Când lucrezi fără de minte și timpul e o ruină.

Dumnezeu ne spune astăzi: timpul e o valoare mare,

Ca să nu plângi mâine amarnic, astăzi fă-ți o cercetare.

Nu lăsa să treacă timpul fără un real folos,

Astăzi ia-ți copilul în brațe, spune-i de Isus Hristos!

Mâine nu va vrea să știe, fiindcă timpul l-ai pierdut,

Fii înțelept și ia aminte la tot ce ai de făcut.

Tată, mamă, învățător,

Bun, bunică sau păstor,

Vi s-a dat spre păstorire

Mică turmă din mulțime,

Ai grijă de turma Lui,

Ține pasul timpului...

006

Oana Elida. “Timpul .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oana-elida/poezie/14204602/timpul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.