Poezie
*
1 min lectură·
Mediu
o votca seara si noi--
ca un singur adevar intr-un debut
de amor--
ne regasim aceiasi
incadrati captivi si goi
in nesfarsitul tablou macabru
sub tocul cerului
o!mare,tu,cea care te falsifici mereu,
te daruiesti neconventional
inainte inapoi
hai,vino sa ne mantuiesti talpile
pulpele genele zambetul perfid
alta votca tigara tot noi
din lemn negru auster
ne-ntindem picioare-zari
galopand spatii marine-
curge apa aceasta desfranata prin noi
mangaie lemnul intercostal
atatand amagiri
pe plaja noastra se-arunca
aceleasi priviri
gresite
desinente pierdute pe malul sinelui
suntem
2 anonimi rasplatiti rand pe rand
cu laurul placerii
002.850
0
