Valurile băteau domol în adierea vîntului. Barca se legăna cu ușurința și își continua drumul la lumina lunii care parcă zambea asupra ei. Echipajul corăbii se odihnea peste noapte, un singur suflet
Noaptea te jelesc,
Ziua amețesc,
Dimineața mă trezesc,
Și iar amețesc,
Îți simt vocea dulce,
Îți simt ochii umezi
Te simt lînga mine
Te rog nu pleca
De ce alți pot iubi,
De ce eu nu pot
La marginea unei pădurii, departe de ochii curioși ai oamenilor, Moș Dobre își ducea traiul liniștit și fără griji. Moș Dobre traia într-o căsuța mica, acoperișul făcut din lemne luate din pădure
Parea inca o noaptea linistita pentru cei doi politsti care isi duceau veacul intr-o carciuma. Cei doi stateau la o masa si vorbeau despre fotbal, isi beau cafeaua si fumau o tigara, totul parea
