cu picioarele goale prin oameni
baloanele de săpun se sparg în cîteva secunde. cîteva secunde durează cuburile de gheață din cafea apoi se topesc, se transformă, cum se întîmplă mai cu toate lucrurile din jurul nostru după
Crisalida
Un sistem de oglinzi înfășoară legătura dintre noi ca o cale ferată se întinde amintindu-ne încotro ne-ndreptăm încurcîndu-ne pînă la un nod neîmplinit din care se prelungesc cîteva
pentru că alchimiștii căutau nemurirea iar tu ai găsit-o pe Nastia
Nastia păstrează caietul de dictando ca pe o carte de rugăciuni pentru că nevoia de tine îi aduce aminte de baletistele care iubesc muzica și fecioria albului o urmărești în fiecare
Pînă și fluturii...
același lampadar ruginit păzește zeițele refugiate în lumină norii se scutură pe tavanul vostru pînă și fluturii din tablou se iubesc aștepți s-aducă cerbii noaptea deși nu mai ai somn de
