Poezie
Cantec spre toamna
1 min lectură·
Mediu
Scutura toamna ultimul zambet
Iar ochii se umplu de nori,
Cerul albastru s-ascunde la fata
Si doar visul mai prinde culori.
Soarele cade smulgand amintiri...
De zmeie si campuri cu flori,
Noaptea s-asterne stergand din priviri
Fantasma apusa a doi calatori.
Scutura toamna ultima frunza...
Si-un mugur de fluier se pierde sub spini,
Ceata-i un gard peste a cerului panza
Si toti cei de jos isi iau zei ca vecini.
Noaptea ramane sa spele pacate...
Zorii s-anunta cu mult prea amari,
Marea dezgroapa imagini uitate
O poza pierduta a unor scolari.
Scutura toamna o ultima floare,
O piesa se naste dintr-un strop de alcool...
Zarea s-ascunde sub un fum de tigare
Si adoarme sub frunze glasul unui actor.
Cocorii se-ndreapta spre zari insorite,
Visele lor se-mplinesc cand si cand...
In urma raman numai poze ciobite
Si-o noapte prea lunga pentr-un suflet de rand.
Scutura toamna ultimul zambet
Iar ochii se umplu de nori,
Cerul albastru s-ascunde la fata
Si doar visul mai prinde culori...
003006
0