sonetul timpului
Nemăsurat e timpul în goana lui nebună precum se duce clipa, ne ducem toți pe rând. \'nainte-i o zi nouă, \'napoi e cea străbună, ce-a grămădit în suflet cărbunii greu arzând. Se scurg
Sentiment
mă scutur de tine, de mine, de noi, de nebuna îndrăzneală de a trăi. Încerc să gust parfumul de nard, de sublim. mă retrag să respir să ating cu cerul gurii tăria iubirii, a
pneumonie
Între doi pereți în alb sună dogit a moarte colosală și ursuză umbră... ...înăbușite grămezi de gunoaie- la noi generațiile trec rând pe rând!- Nu mai e timp de uitat nici
Dezmăț
Se picură din noapte cu cerneluri. Ne frângem vii pe umedele schele; Frivoli aruncăm pe ferestre deșeuri Și-apoi scrâșnind ne-ntoarcem după ele. La colțuri mizere ne latră hoinarii Atât de
