noemi kronstadt

reiau....si eu tot la acea maceta ma gandeam, nu la cosorul lui moceanu....am putea transfera conflictul intr-o istorie a armelor albe, dar nu asta era ideea, ci senzatia pe care ti-o procura, poetic, o anume imagine....iar despre iubirea de sine si egoismul sau generos,te-as provoca sa scrii un poem.....ca sa-mi dai de lucru sa-l rescriu....:)

cu real si onest interes, noemi

fra michele, ti-as impune aspru canon de tacere si un post indelungat , in cea mai pura traditie iezuita....daca asta este varianta ta de coena cipriani, ai uitat sa adaugi ghimbirul si maghiranul, pentru o binecuvantata aroma de firestenie si magarul savant, pentru decongestionarea atmosferei

imi place imaginea unei copile naravase, care nu sade cuviincios in bratele mamei, care nu recita poezele, inghitind ritmic silabe intregi, care face matzele sa socoteasca si ele ca cea mai proasta idee a mamei lor a fost sa le faca matze si nu caini....iar daca tu socotesti ca laptuca aceea ar fi trebuit sa fie mai putin hidratata, oi fi stiind tu ce stii.....dar este ceva, acolo, in respiratia intima a poemului ,care ma face sa cred ca mama ta putea avea si idei mai proaste decat cea amintita....aceea de a nu te da la scoala.....

as sugera sa schimbi cartierul, sa-ti montezi filtre de aer si pereti demontabili si sa renunti la fumat nu stiu daca asta va schimba si viziunea pe langa panorama, dar , cu siguranta, va face din arta poetica si altceva decat expiratia mirosind a tabac a unui pusti teribil de plictisit

cher vladimir,

cu dreptul noului venit de a clipi stangaci din ochi in pragul unui salon cu pretentii, mi-am permis insolenta, sper, rapid scuzabila, de a reciti poemul asa cum l-as fi scris eu, daca ochii, urechile si feelingul tau ar fi purtat id-ul meu....as fi luat maceta , i-as fi redat fireasca intrebuintare de a taia in carne vie si as fi lasat ceea ce eu numesc linia pura a ideii poetice...

ce nesuferite sunt uneori femeile
zambind fara noima printre cearceafuri
duhnesc a fericire
acelasi dumnezeu parca mai trist
o alta zi in care vor suna prieteni
s-o luam de la capat
indragostiti de noi insine
mai mult decat ieri


nu mai aud pe nimeni vomand
m-as intreba cum au adormit cu totii
sunt un animal care asculta blues
am o femeie care ma doreste si punct
va dansa pentru mine o noapte intreaga


cateva tehnicalitati asupra carora imi ingadui sa-ti atrag atentia...indragostirea de sine nu rimeaza, in logica afectiva, cu imaginea acestei dimineti de faun dezabuzat,cred ca s-ar potrivi un alt soi de egografie...
nici maceta, precum spuneam, nu se potriveste cu onctuozitatea lingerii, as asocia-o mai firesc taieturii precis chirurgicale a gerului decat unei arsite scarbos vascoase
visele nu sunt doar vise, nici in poetica, nici in psihologie, nicidecum in psihanaliza ori metafizica, dar dupa o jumatate de sticla de uzo, nu mai exista nici macar vis, probabil
as renunta la antepenultimul vers, mi se pare redundant in logica poetica, ai spus exact ce trebuia spus cu dansul de noapte al femeii,versul lasa impresia unei buline rosii lipite pe o scena din \"casablanca\", intelegi, ma zgarie, ma irita....
as renunta si la \"ma intreb cum de au adormit cu totii\", nu doar pentru ca raspunsul e evident, ci pentru ca rupe un soi de armonie a strofei, cu truda castigata....



perfect de acord cu tine:femeile sunt nesuferite, deseori

noemi/ persona

am o mare slabiciune pentru epitafuri, de parca ar fi singura sansa de constructie existentiala demna de luare aminte.....n-as vrea sa ravasesc feelingul poetic cu intrebarea mea, dar mi-e greu sa stiu ca si acolo, oriunde ar fi acel paradis reparatoriu, ingerii lacrimeaza .copios, atunci cand ne primesc la ei, pe cei pe care ii primesc, evident....ingerii tai de ce te jelesc, marina?

parca as privi un kandinski, usor patinat, mai feminin imblanzit , mai putin dedat unei agresivitati coloristice si mentale.....marea care curge e marea mea preferata, macar pentru marea mirare de a constata ca nimic nu este, macar in poezie, ceea ce simtul comun ne-a lenevit sa vedem....marina este fatalmente femeie, chiar si atunci cand cuvintele sunt tinute in aspra recluziune o nodului in gat, ea hohoteste cu degetele

noemi

justificarea poetica a intelepciunii endorfinelor de a se lasa secretate de praline si trufe ....un stil de alcov, o amprenta olfactiva rafinat senzuala, un savoir faire d,amour intre dantele si tavi de argint cu blazon....impresia de satinat, de coplesitor dulce la pipait.......papusa cu cap de portelan, cu ochi pictati, ,intens albastri si rochie rose fanee......

iarta-mi, tania, intrarea prea putin diafana, mi-e sa nu-ti smulg tablourile din pereti, rasufland adanc ,sa nu te las fara alcov, sfasiindu-ti matasurile ....

ideea vorbelor care gem e excelenta, prielnica pentru un profit poetic a la longue....astept cu nesat vorbele care scrasnesc, vorbele care suduie si vorbele care tac asurzitor, spre o completa polifonie de personaj