Poezie
Numara ma!
2 min lectură·
Mediu
Numar.
Totul e un numar.
Eu am obosit sa numar.
Si daca zilele-mi sunt numarate
Cine le numara?
Si daca timpul nu exista decat in realitate
Atunci eu vreau dreptate!
Acum sunt ieri si poate poimaine am sa-mi traiesc sfarsitul.
Si daca m-am nascut atunci, cine mi-a numarat timpul??
Peste ani am sa revin si-am sa ma nasc tot atunci
Si-am sa urlu liber cele 10 porunci;
Si pot sa scuip pe cruci si icoane
Cu dragoste si senzatie de foame.
Nu-i asa ca limitat am sa urmez exemple?
Si ingandurat am sa caut argumente,
Dovezi si raspunsuri pertinente
Si-am sa urasc defecte?
Si daca totul e scris inseamna ca in cuvinte exista o lume -
Un univers in care controlul se poate pierde in lucrurile bune.
Deci realitatea exista doar in imaginatia creatorilor
Si tot ce e rau e din cauza erorilor – greselilor.
Eroi nu exista, doar suflete extrovertite -
Trupuri ranite, invelisuri carpite.
Confuz ma asez in viata-mi numarata;
In mine urla infinitatea curata,
Iubirea uitata,
Viata furata..
Iar timpul...timpul sta pe loc.
Nici nu exista.
As vrea sa-i pot da foc.
Si focul persista.
Iar daca ploaia va veni am sa traiesc prin ea
Si caldura de-o sa vina am sa m-anvelesc cu noaptea.
Numara-ma pe mine! Numara unu la nesfarsit
Si daca mai cade unu ai sa vezi ca tot unu va urma.
Si ai sa vezi crispat, ingandurat, uimit
Ca numarand nu ma vei putea curma.
Ma las prada vantului ce nu se numara
Si ploii si soarelui si locului cu umbra...
00933
0