.agonie
Îmi cade privirea din nou adormită
Pe sumbrul decor total neschimbat,
Mai caut și azi prin cutia cu gânduri
Și vidul de-acolo mă răcește treptat
Tresar la un zumzet de muscă
Lucidă
Ar fi plouat atât de tare
Și ceața nopții s-ar fi risipit ușor
Idei din umbra noastră trecătoare
S-ar fi rostogolit aievea
În fumul de țigară greu...
Pe îndelete-n rotocoale
A doua
Pasărea morții
Folclorul spune că e neagră
Cu aripi lungi și ochii albi,
Că nici nu simți când TE atinge
Dar asta nu e-adevărat!
Căci știu prea bine că sunt unii
Care iubesc durerea
Și
Geneză
EL a evoluat
Dintr-un elefant
Greu de tot,
EA s-a ridicat
Deasupra lumii
Pe-o tulpină înaltă
Și-uscată, de pai
EL s-ar înrudi
De nu s-ar prosti
Cu delfinul,
EA s-ar încadra
De
Minciuna
Vă mint prea grosolan când azi vă spun
C-am fost odată Om!
Prea bine știți! -Valoarea mea acum,este
Exact egală cu un zero,
Ce-a ars și-al cărui scrum
Stă dizolvat în rouă
-Ei
Umbra
Aseară,am observat ceva ciudat
O umbră ce se-mpotrivea din răsputeri
Să se arate,
Din cauză că ; vezi tu Doamne...
Era privită de un bec,ce
Se-mbătase-n
NC