Poezie
Doamna Florica
1 min lectură·
Mediu
Doamna Florica
O, cât înviora fala
Propriei veseli fiori,
Spun priviri trezind petala
Adormită-n câmp de flori,
Glas cristalin ce vuia,
Ca-n povești o primăvară,
De parcă-n basm trebuia
Soare magic să răsară,
Vorba propriei mândrie
De origine umană
În moment de bucurie
Bună să o pui la rană.
Ea, lăudând fericirea
Faimei de balsamuri tari,
Oglindită în iubirea
Sfântă-a sufletelor mari,
Meritând să etaleze
Chipul în oglnda firii,
Năzuia să lumineze
Imagini desăvârșirii…
Dar, azi zboară, nu se știe
Peste câte piramide,
Peste uși de farmacie
Câte-n plante pot deschide.
Pot simții în vindecarea
Durerii talisman dorul,
În singurătate marea
Revelație fiorul.
001524
0