Poezii

Doamna Florica O, cât înviora fala Propriei veseli fiori, Spun priviri trezind petala Adormită-n câmp de flori, Glas cristalin ce vuia, Ca-n povești o primăvară, De parcă-n basm

Din trecutul ctitorii amurgit pe zid de veacuri Zugrăveala se mai vede dată-n succesive straturi Peste tencuiala unui vechi lăcaș de cult în viață Rămas sfânt altar sub soare