în sus
O pană neagră se unduie în aer și două mâini firave alunecă pe cer.. Le-a părăsit condeiul marilor speranțe Vor și ele viață nouă, trai lung, nemuritor. Iată! Apare-o altă mână, puternică,
NENițu Emași se-aude
am strănutat în tine, am tușit în frunze, am zăbovit aici, dar câte rate morții am să mai plătesc? ce curier de vise mai parșiv ca primăvara ca lumina din veioză ce se lasă seara? ce miros
NENițu Emaimposibil?
sunt pădure în deșert, cu pământ mă-mbrac, din scrum dacă vreau mă transform în apă și ud calea toată. stropesc cu vin, mănânc venin și mă închin la un frasin verde și virgin. câte
NENițu EmaSa mor
să mor încet într-un acord de vioară, să nu simtă nimeni suflu de gene, și nici lacrimi să nu vadă... mi-e frică de voi, nu vreau să vă văd la picioarele mele cum șiroiți vorbe în simplul și
NENițu Emaputoare
În cimitirul vechi De molii-nghesuit Curge prin aer O miasmă amară, de greață. Și miroase a sânge coclit, Căci hainele s-au umezit, Pe cavouri ploaia bate tare, Pană pe
NENițu EmaPe drum, în fum…
A fost cândva pe undeva Fără de nume, Ea. Mergea pe drum, în fum… Și nu-i păsa, oricum era doar Ea. I se cuplau mereu în minte idei frânte Ce se confruntau cu sentimente rupte Și toate cele
NENițu Ema