Nita Bogdan

Sufletul e o floare in pustiurile polare, calote glaciare vor sa rasara , de pe urmele trupului sau mare caci gandul curat de un vant e alungat din frunzisul inverzit, in locul mult

Mintea-mi desfiintata , in varf de ac se odihneste parand o nalauca-ntr-o nuca. Mana de sub barbie s-a uscat si capul s-a aplecat , taiat acum de palosul calomniat.

O piatra a unui joc murdar, circuit de cauze si efecte este creta ce traseaza , patratul valorii pe tabla si eu astept , sa dau de talpa timpului.