Poezie

Dezamăgirea

1 min lectură·13 octombrie 2006

Mediu

Nu pot să-mi pierd încrederea în Tine!

Ești Singurul ce-Mparți Destine

Și n-ar putea nimeni să-Þi ceară,

Să-I Faci anume rânduială!

Ferice de acel ce-i orb, nevinovat că s-a născut așa,[]

Doar de Lumină Veșnică el parte va avea,

În Minunata Împărăție, Unică, a Ta!…

Nu e decât urmașul unor hâde creaturi,

Un simplu rod, al Sincerei Tale Naturi,

Stigmatul unor jalnice făpturi!…[]

Mereu n-Ai fost decât hulit, în van; []

Slujind, pe renegatul Tău, înger Satan, cu riscul

Clipelor de a trăi în plin hazard,

Nebănuind, c-adevăratul lor ,,culcuș’’[],va fi în Iad!

În Sfera mult prea rece și întunecată,

Orbecăind, prin Labirintul fără de ieșire,

Vor implora, se vor căi amarnic, cerșind ca și-altădată…[]

Să aibă parte, de-această ultimă, prea așteptată Mântuire!

Va trece însă și Apocalipsa și iarăși de Izvorul

Tămăduirii, acești păgâni vor duce lipsa; []

Ultima și singura speranț-a lor fiind Mesia, []

Ce-i Va ierta și de-astă dată, tot prin Bunătatea Sa,

În urma Judecății mult prea drepte, de Apoi []

Din care și acei rătăcitori, huliți, urâți strigoi,

Își vor găsi-n sfârșit, mult prea râvnita liniște deplină

În inundata Lume, Strălucitoare de Lumină!…[]

Iulian Nistor

Iași, 22 Mai 2005

001.697

Nistor Iulian. “Dezamăgirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nistor-iulian/poezie/208404/dezamagirea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.