Poezie
Destă y nuirea
1 min lectură·
Mediu
Nici nu credeam c-ai reuși
Vreodat’ ca tu să te îneci
În propria-ți Otravă !…
Fiind și altfel de Poteci
Prin care ai putea, ușor să treci
Fără gândire de Zăbavă !…
Nici nu-mi închipuiam, ciudat !…
Că tu Odată ce mi-ai fost
Ursită, chiar în Minunatul Vis []
Nu-ntâmplător, ales din Paradis,
Să-mi fii Un Înger de ispravă,
Pe lumea asta, în esență, Pleavă…
Și de nu respectam Povața
De-ntoarce și Obrazul Drept,
Găsesc, că e aevea de în cert
Cum poți a depăși, așa Discret
Momentul, Roșu de prea Fiert,
Ce clocoteste-n Curcubeu,
Lăsând, în Umbra lui de Leu
Pe cel ce ar putea să-L stingă !…
Cu toate că-n Etern aș regreta
De nu aș reuși să Te salvez,
Este prea Minunat, să meditez…
Când…,,La un Semn, Deschisă-i Calea (…) ‘’
Iași, 08 Iulie 2005
Iulian Nistor-Vaslui
001.847
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nistor Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Nistor Iulian. “Destă y nuirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nistor-iulian/poezie/173660/desta-y-nuireaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.