nimicith

călătoream prin locuri cotidiene..observam aceleași siluete ostenite dimineața, extenuate la\'nserare.. furam din gândurile lor, ca mai in noapte să tresar in beznă și in tremur și\'n sudori de

canapeaua fină nu\'i decât un scaun ruginit și rece.. sentimentul - praf lovit de vânt.. ca și rugina trece.. ea e noima ultimelor zile ale unui crud artist.. el - un păcat tentant, nedefinit și