Niculae Stanescu

Fiind noi o țară care Are dușmani la hotare, Și fiind și-o țară mică, Tremurăm cuprinși de frică Gândind că dacă cineva Răuvoitor ne-ar ataca, N-avem cu ce ne apăra. Așa fiind, am apelat La

Când un partid oarecare Ajunge la guvernare, (Chiar dacă din întâmplare) Prima grijă care-o are Este una de onoare: Recompense la cei care Le-au fost alături mereu Și la bine și la

Bieții noștri parlamentari Se zbat în lipsuri foarte mari, Deoarece salariul lor E unul de măturător Și nu este suficient Nici măcar pentru un trai decent, Deși muncesc din zori în

Pentru șefia PSD, Dragnea, singurul candidat, S-a luptat și cu morile De vânt. Dar tot a câștigat. Iar lupta, nu a fost ușoară, Căci a avut de înfruntat Himere, care te doboară Când nu ești

Când știi că ești un oarecare Și că doar dintr-o întâmplare Ai ieșit din anonimat Ajungând ditai șef de Stat, Să nu crezi că Providența Þi-a dat și inteligența Pe care-o cere funcția. Departe

Din Șelimber, satul care A intrat în istorie După o răsunătoare, Lăudată victorie Reputată de slăvitul Mihai Viteazul, iubitul Domn-uns al țării românești Contra oștilor ungurești, Ne-a sosit

Când cei șapte violatori Au fost scoși, toți, basma curată De doi sau trei judecători, Am rămas cu gura căscată. Căci, nu există îndoială Că fapta a fost săvârșită Și că-i de natură

Despre noul președinte, Se vorbește-n veselie Cum c-ar fi total pendinte De iubita lui soție. Pentru că, zic cârcotașii, E femeie înțeleaptă Și-i îndrumă mereu pașii Numai pe calea cea

PNL, partidul care A mai fost la guvernare Dar s-a retras, cum se știe Doar din propria-i prostie, Își dorește, cu ardoare Din nou, ciolanul cel mare. Așa fiind, nu-i mirare Că a clocit un

Tăriceanu, e amărât: Antonescu a hotărât Să o rupă cu USL, Trecând în opoziție. Dar Tăriceanu, care știe C-așa ceva e o prostie, S-a opus, și răspicat, I-a spus, tare supărat: Să pleci de la

Față de vechiul comunism, Actualul capitalism Nu e decât un cataclism Pentru marea majoritate A truditorilor din toate Sectoarele de-activitate Unde erau salariați Și-unde lucrau

Se întâlnesc, adeseori Și oameni prea plini de ei care Se cred atoate știutori, Fiind plini de înfumurare. Dar când începe să vorbească Vreunul, vezi că-i tolomac Și, deși știe să

Sunt oameni care, orgolioși, De funcții foarte mari setoși, Se visează parlamentari Sau măcar simpli demnitari, Deși după părerea mea N-au „stofă“ de așa ceva. Dar dacă stau și mă

Munca, după cum se știe, Poate, firar ea să fie, Să-ți aducă bogăție. Dar se-ntâmplă, din păcate Ca, muncind pe deșelate, Să nu te-alegi cu nimic. Să fii veșnic un calic. Pentru că, sunt

În sesiunea ce-a trecut, Parlamentarii au avut De rezolvat probleme care I-au pus la foarte grea-ncercare. Dar efortul, a meritat Căci, deși au cam transpirat, Sunt voioși, au realizat Ceea ce

De curând, noul cod fiscal A iscat, pe neașteptate, Un nou, dar regretat scandal Între cele două Palate. Acest cod, de guvern trimis La Cotroceni spre promulgare, A fost, prea în pripă

Capitalismul mult lăudat De cei bogați, și-a arătat Iar colții: am rămas sărac, Am fost disponibilizat. De-atunci, zi-noapte, ne-ncetat M-am zbătut și am căutat O slujbă care să-mi permită Să

Maghiarii perseverează În acte anti-românești, Ceea ce ne îngrijorează Căci, dacă stai și te gândești, Acțiunile lor, toate, Doar spre noi sunt îndreptate Și-s pline de răutate: Pe Cofariu,

Așa cum s-a pronosticat, Moțiunea, iar a picat. Acum, toți domnii PNL-iști, Precum și domnii PDL-iști, Sunt ca la-nmormântare: triști. Motivul? Pledoaria lor N-a convins nici un muritor Că

Acum, ne e clar tuturor Pentru că s-a și demonstrat: Băsescu a fost turnător Pe mare. Dar și pe uscat. Că pentru asta a fost plătit, De-asemenea s-a demonstrat, Așa încât, el a mințit Când a

Domnul Vanghele-i acuzat De faptul că a abuzat De funcție și-a încasat Foarte mulți bani. Nemeritat. Urmarea? A fost arestat. El însă nu-i prea supărat Căci banii, nu i-a returnat Și se

Feciorașul meu iubit, Este tare necăjit: Ieri i-am dat bani de mașină, Azi n-are bani de benzină. Când banii nu ți-i chibzuiești, În viață n-o să reușești.

UDMR joacă tare: Nu intră la guvernare Decât cu partidul care Le dă osul cel mai mare. Dacă poți să trăiești mai bine, Alt-cum, du-te, nu-i rușine.

Procedeul e brevetat Și rezultatul garantat: Când vrei să-ți convingi adversarul, Cel mai bun argument e parul. Poți să obții niscai foloase, Băgând omului frica-n oase.