Niculae Stanescu

În lume, oamenii de rând Își trăiesc viața cugetând: Cum să-și asigure o pâine, Ce le-aduce ziua de mâine, Așa încât ei, zi de zi, Se tem cum că vor flămânzi. În schimb, copiii de bani

Se întâlnesc, adeseori Și oameni prea plini de ei care Se cred atoate știutori, Fiind plini de înfumurare. Dar când începe să vorbească Vreunul, vezi că-i tolomac Și, deși știe să

Un guvern care-a performat Și-l schimbi doar că ești supărat Că premierul, zâmbăreț, Þi-a spus că ești prea plimbăreț, Greșești, căci dacă-ți dai din mână Vrabia, ce-o să-ți mai

Doamna Udrea-i supărată Pentru că e tracasată De toți ziariștii care, Ziua, în amiaza mare, Îi pun tot felul de-ntrebări Despre-ale sale încălțări, Poșete și bijuterii Și rochii, toate

Fostul nostru președinte Băsescu, nu se desminte: Face doar ce „vrea“ mușchii lui. Nu dă socoată nimănui. Așa fiind, și având chef Să arate că încă-i șef, Și-a luat bolidul său blindat, Și

Românii, un viteaz popor, Vrednici urmași ai dacilor Precum și ai romanilor, Sunt renumiți meseriași Și tot la fel de buni slujbași, Dovedindu-se ași în toate Sectoarele de-activitate. Dar cel

Domnul Vanghele-i acuzat De faptul că a abuzat De funcție și-a încasat Foarte mulți bani. Nemeritat. Urmarea? A fost arestat. El însă nu-i prea supărat Căci banii, nu i-a returnat Și se

Tatăl meu a fost om cinstit, A muncit până s-a spetit, Dar nicicum nu s-ambogățit Așa încât, când a murit, În urma sa n-au mai rămas Decât banii de parastas Și-o scrisorică în care Spunea cât

Bieții noștri parlamentari Se zbat în lipsuri foarte mari, Deoarece salariul lor E unul de măturător Și nu este suficient Nici măcar pentru un trai decent, Deși muncesc din zori în

E jale printre maneliști, Le-a pierit graiul, toți sunt triști: De când s-a luat decizia De a li se impozita Averile cumulate Cu trudă, cântând pe la toate Sindrofiile din țară, Viața le-a

Moartea fiecărui om, se știe, E-o dureroasă tragedie. Dar să faci dintr-o tragedie Doar o banală comedie Transformând-o-n politichie, Este-o curată neghiobie. Că ce spun este chiar așa, Nimeni

Migrația și-a arătat Și-a doua față. Ce păcat. Pe lângă zecile de mii De bărbați, femei și copii Care-au fugit din țara lor, Din acel iad îngrozitor, Spre alt pământ izbăvitor, S-a strecurat,

Distinsul politician, Ex. PDL-istul I. Oltean, Azi PNL-ist înflăcărat Și luptător neînfricat Pentru dreptate socială, A „picat“ testul de morală. Povestea însă, e mai veche Și nu e floare la

Precuviosul din Constanța, Își etalează importanța (Poate chiar și ignoranța) Târând după el o trenă Lungă, fără nici o jenă Față de norodul care Îl privește cu mirare Și se întreabă

Notariatul, cum se știe, Este-o bănoasă meserie Iar când ești și conștiincios, Te-alegi cu un venit frumos Chiar dacă ești începător. Câștigi teren ușor-ușor. Când însă tânărul notar L-a avut

Un om de afaceri care Trăiește pe picior mare, Are idei foarte clare. Înainte de-a se-apuca De-o treabă, el gândește-așa: N-are rost ca să mă implic Într-o treabă cu câștig mic. Dar când

Domnilor Băsescu și Tăriceanu, care nu se poartă la înălțimea funcțiilor pe care le ocupă. Mai ieri, în sunet de fanfară Zeii noi, coborâți din Olimp Au venit și la noi în țară Spre-a ne

În București s-a întâmplat Ceva greu de imaginat: Un polițist care era În misiune, se grăbea Să-și ducă la îndeplinire Ordinul dat de stăpânire. Așa fiind, el alerga, Călare pe motocicleta

Celor care refuză să răspundă întrebărilor care li se pun. Când pui cuiva o întrebare Și nu primești niciun răspuns E clar: acea persoană are Ceva păcate de ascuns. Pentru că, de n-ar fi

Este evident: N-are anduranță S-a născut talent Dar moare speranță Morala Talentul, cât ar fi de mare Doar munca-l pune în valoare

Fiind noi o țară care Are dușmani la hotare, Și fiind și-o țară mică, Tremurăm cuprinși de frică Gândind că dacă cineva Răuvoitor ne-ar ataca, N-avem cu ce ne apăra. Așa fiind, am apelat La

Atunci când prinzi o slujbă bună, Fixează-ți scaunu-n podea Căci, de scapi vrabia din mână, Nu te mai întâlnești cu ea. Și-ncă ceva: flatează-ți șeful, Spune-i că-i cel mai mare as. Căci dacă-i

Când o slujbă bună-i dată Cuiva care-i tare-n tată, Deși sărmanul candidat Nici bac-ul nu l-a promovat, Avem de-a face, e evident, Cu un tainic aranjament: Eu îți fac azi acest serviciu Când

Guvernanților pentru " atenția " pe care o acordă sănătății. În sfârșit, s-a pus pe roate Și reforma-n sănătate: Problema, mult discutată A fost iute rezolvată Radical și dintr-o dată Foarte