Niculae Stanescu

La sfârșitul său de mandat De zece ani ca șef de Stat, Domnul Băsescu nici n-a gândit Să se retragă liniștit La pensie și să trăiască Fără griji, fără să muncească. Dimpotrivă, domnia sa Spune

În sfârșit sunt parlamentar, N-am pierdut banii în zadar. Acum, este doar șansa mea: De nu profit, voi regreta. Când Fortuna te-ndrăgește, Orice lucru-ți reușește.

În viață, totul e un troc: Dai ceva, iei altceva în loc. Dar nici un târg nu e curat Când iei mai mult decât ai dat, Ceea ce, se întâmplă rar: Mulți oameni, fură la cântar. Când ești pus

Lucrez la circulație Și-o fac cu abnegație, Deși munca e foarte grea. Dar asta-i meseria mea: Să observ traficul atent Și să evit vreun accident Atunci când un inconștient Aleargă precum un

Sprinten, precum un tinerel, Cu trufandaua lângă el, Îmbrăcat corespunzător Acestor zile de cuptor, Stimabilul Dorin Cocoș, Om de afaceri dubios, Abea scăpat din pușcărie, A poposit la

Dragii noștri parlamentari, Cei mai de seamă demnitari Din țară, au răspunderi mari: Ei poartă pe umerii lor Grija întregului popor Pentru a cărui bunăstare Muncesc pân-la epuizare, Zi-noapte,

Când cineva te-a ajutat Cu orișice, chiar cu un sfat, Și-o face dezinteresat, Să-i mulțumești ești obligat. Dar dacă tu ești om sucit Și te arăți nemulțumit De puținul ce l-ai primit Spunând

S-a dovedit, de multe ori, Cum anumiți judecători Precum și unii procurori, Dau sentințe eronate Care nu sunt justificate Decât prin mici „atenții“ date, Sau alte servcii, prestate La

De când cu pluripartitismul, A-nflorit și prozelitismul Astfel, mii de oportuniști, Printre ei și foști securiști Care mai ieri au ocupat Demnități importante-n Stat, Unde munceau greu, bată-i

Democrația, e un cuvânt Folosit des pe-acest pământ, Începând din antichitate, Și până-n actualitate. Dar ce-nseamnă el, din păcate, Nu prea se știe, deși-n toate Polemicile-i folosit De

Nu poți să fii bun gazetar Dacă nu ești și temerar Înzestrat și cu puțin har. Căci, această meserie Te obligă, cum se știe, Să te documentezi profund Și să pătrunzi când mai la fund În tainele

În România, politica Este un soi de macara Cu ajutorul căreia Omul politic este suit Pe-un piedestal și investit Cu funcții de mari demnitari: Membri-n guvern, parlamentari, Care țin în

Viața este, în esență, O luptă pentru existență Dusă de bietul om de rând Care, muncind din greu, oftând, Se culcă deseori flămând Și întrebându-se mereu: Când va sfârși calvarul meu? Dar nu

Sunt oameni care, privind la ei Când tac, gândești că-s corifei. Dar când încep să vorbească, Dumnezeu să te ferească: Își trâmbițează importanța, Dar le vezi doar ignoranța: Dac-aduci vorba de

Lumea de bună credință, Este-n mare suferință Și-ntreabă cu umilință: Când cu temei s-a demonstrat Că X sau Y a furat, Cutare a delapidat, Că Z nu și-a plătit la Stat Tot impozitul

Conducerea bicefală, Precum și bisexuală A PNL, privind cu jale La lecția de la „locale“, S-a trezit și-a pus la cale O strategie cu care Speră ca la „parlamentare“ Să ia lozul cel

Campania electorală Pentru „locale“ a început, Cu și mai multă vânzoleală Decât se făcea în trecut. E plin orașul de portrete Cu candidații de primar, Puse pe garduri, pe perete, Pe

Lumea de azi, e foarte rea, Se-amestecă în viața ta, Te critică sau te condamnă, Dar nimeni nu-ți dă de pomană. De mine, toți s-au cam lovit Și ca să nu mai fiu bârfit Că pân-acum nu am

Sunt vameș și sunt mulțumit De rolul ce mi-a fost sortit. Munca de veghe la hotare Implică răspundere mare, Și chiar dacă stai degeaba, Îți consumă toată vlaga. De-aceea, spre-a te întrema, Te

De când cu pluri-partitismul, A-nflorit și prozelitismul Și fiecare individ Mai gros la pungă și valid, Vrea să se-nscrie-ntr-un partid, Căci doar ca membru de partid Capeți un post bine

Președintele Iohannis, De „amici“ zis și Ciolanis, Se străduiește în zadar S-ascundă că-i duplicitar. Nu poți ca să-l crezi și pace, Una spune, alta face: Declară, pe un glas mieros, Că

Lupta pentru interceptări, Le-a dat românilor fiori În ziua-n care au aflat Că CCR a declarat Că SRI și DNA Încalcă Constituția Când ascultă telefoane Și umblă pe la butoane. Proba astfel

Maghiarii din România Își afișează trufia, Privindu-i cam de sus pe toți Cei ce le sunt compatrioți, Și, făloși nevoie mare Declară cu-nfumurare: Suntem coborâtori din huni, Ne mândrim cu-așa