Poezie

NECUNOSCUTEI (acrostih)

1 min lectură·27 martie 2009

Mediu

Nu știu din care loc ai apărut,

Unde te-ai dus și unde te-ai pierdut

Și nu știu de-ai venit or de-ai să pleci,

Te-am întâlnit pe-aleile ce treci…

Iar vântul ce cânta printre copaci

Un cântec care te-ndemna să taci,

Cutreiera aleile pe care

Isca frunze de aur în visare.

Nu știu nici locu-n care-ai dispărut,

Ecoul ți-a rămas când ai trecut,

Ecoul tău ce tainic se răsfrânge

Și vântul ce cântecu-și mai plânge.

Te-am întâlnit pe-aleile ce treci,

Iar vântul îmi spunea că ai să pleci…

011.963

Despre aceasta lucrare

Autor: Nicu Renardo Norel
Tip: Poezie
Cuvinte: 87
Citire: 1 min
Versuri: 14
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Nicu Renardo Norel. “NECUNOSCUTEI (acrostih).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicu-renardo-norel/poezie/1829320/necunoscutei-acrostih

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

PT Petru Teodor✓29 mar. 2009

...doar trecător subliniez un dezacord (destul de brutal), lipsa virgulelor, simplitatea rimelor, finalul ce nu spune nimic. Vezi aici (\"Ecoul ți-a rămas când ai trecut, /Ecoul tău ce tainic se răsfrânge /Și vântul ce cântecu-și mai plânge.\"), schimbă rogu-te, căci zgârie retina/timpanul/etc.

pt.