Poezie
Ciob de Suflet
1 min lectură·
Mediu
Mă mint frumos și m-amăgesc
când spun că nu te mai iubesc.
Dar simt că-n gândul meu mereu
te caut iarăși făr` să vreu..
Tu ai plecat, și m-ai mințit..
Când te-am chemat nu te-am găsit.
Și te blestem, și te urăsc
pe cât de mult te și iubesc.
Că te-ai jucat cu vorbe dulci..
..Tu te-ai jucat și ai plecat...
Și m-ai mințit, și te-am crezut
și am rămas ca la-nceput.
Fără să știu chiar cine sunt,
fără să știu ce vreau, se simt,
fără un vis real in gând,
fără un viitor promis,
fără nimic...
Și in păcat iarăși gândesc
când spun atâtea vorbe rele.
Te dojenez, te mocirlesc,
te-arunc trecutului pierdut.
Iar eu mă-ntreb, cu ce-am rămas??
Cu-n suflet spart și aruncat,
cu-n ciob ce mâin` va fii uitat...
și-n mine cu tăcere....
012.085
0