Nebanuite ganduri

Nebanuite ganduri se abat asupra mea, ganduri nebune, ganduri fugare, ganduri in care incet incet simt ca mor. Din lacrima albastra m-am nascut, in ea o sa traiesc inecat de vise si sperante. O bataie de inima imi strapunge gandul metamorfozat intr-o raza pura de lumina. Gand de departe, gand catre tine, o lume ireala combina viata mea cu visul, se intersecteaza si explodeaza. As vrea sa cad din nou in visare dar sunt treaz - ochii se zbat. Ma gandesc la ingeri si la stele, la ingerul albastru al vietii mele. Nebanuite lacrimi au izvorat din ochii mei pentru a purifica trecutul si a infrumuseța viitorul. Rugaciuni catre cer am strigat dar nimeni nu le-a ascultat. Am urlat, ca o fiara dar nimeni nu a sesizat, am strâns din dinti dar muschii mei nu au simțit, am devenit acru si urât dar pe nimeni nu a deranjat, am scris scrisori catre Dumnezeu dar n-am primit nici un raspuns de parca ingerul albastru a uitat a pune bine scrisoarea mea in tolba lui cu dorinte. Nebanuite ganduri iti strabat si tie mintea. Cine stie ingerul tau ce a pierdut pe drum, ce scrisoare a ratacit sau cum de n-a ajuns acolo unde strigi dar nimeni nu te aude.