Doua suflete triste

Doua suflete triste... Parfumul lui, parfumul ei, o congruentza perfecta si ucigatoare. Senzatii ce scot la iveala adevar, doi straini ce se mint , dominate de un orgoliu marsav. Suflete pure de copii, macinate de desertaciune si dezamagire ,iubirea pare departe , firavitatea zacand intr-o mlastina a sufletului. Un barbat, o femeie, un tot ce a murit, o umbra de mangaiere, de tandrete, acum 2 straini ce nici chipul nu-si stiu. Doar privirea adanca si beata de o nostalgie bolnava, obsesiva, fatala e tot ce-i mai leaga. El luandu-si seva din amintiri, ea traind placerea momentului, dar doi suferinzi ce odinioara isi beau fericirea din acelasi pahar, devenit in prezent o cupa de venin. Doua buze ce tanjesc dupa caldura fruntii, roseata obrajilor si dulceata privirii , doua buze ce-o ruga de lacrimi curajul mai au sa rosteasca. Un trup flagelat, pangarit de amintiri mult prea ardente, un suflet pustiu chinuit ce zare intr-o balta de sange, foc si noroi. Un pret mult prea mare: o picatura de viata pentru o viata de moarte. Un barbat, o femeie, fiziologic diferiti, dar totusi oameni dominate de sentimente…sentimente ucise…poate de el…poate de ea…doi vinovati….doi condamnati!