Poezie

Moartea muzei

1 min lectură·17 decembrie 2015

Mediu

Viața ne aduce adesea

într-un fel de netrăire,

că ne vine gândul, Doamne,

să venim cu toți la Tine!...

Pentru că suntem prea mulți,

să ne arăți că exiști,

să nu fim atât de triști,

Te gândești să ne ajuți!...

Stați acolo, pe Pământ,

sunt destule de făcut,

muze, zâne, să v-aline,

vă trimit, să fie bine!...

Apoi,… le chemi iar la Tine,

că devenim prea artiști,

uneori, prea pesimiști,

iar ne arăți că exiști!...

De m-ai întreba pe mine,

eu spun, Doamne, nu faci bine,

dorința mea este alta,

lasă-mi muza și ia-mi arta!...

001.589

Nicolae VASILE. “Moartea muzei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-vasile/poezie/14085080/moartea-muzei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.