Poezie
Visul din vis
Pentru Trupa de teatru Claudia MOTEA
1 min lectură·
Mediu
Visul din vis
Vis, la mal de mare,
unde-am cunoscut iubirea de copil,
atâta că nu puteam să mai respir,
dar și pe cea de om matur,
când căsnicia e-nprejur,
ca un destin invers de flutur,
întăi, zbori și te-nveselesti,
și, tot restul vieții, te târăști!...
Dormeam,... sau nu dormeam,
în chinurile facerii unui vis,
așa se nasc visele în paradis!...
Apăruseși,
cu o ceată de gălăgioși,
foarte tineri și frumoși.
Unii mă priveau nedumeriți,
alții, păreau a fi smeriți.
Vor de la tine idei,
abia așteaptă să devină zei!...
Măi omule, trezește-te!...
Nu ești bucuros,
te văd preocupat,
nu este cum m-am așteptat,
ziceai tu,
strângându-mă scuturat.
Zeul zeilor te-a ales,
ți-i-a trimis să te ajute,
să te faci înțeles!...
Hm!...
Tocmai,
le-am primit pe-astea toate,
nu-n vis, ci-n realitate,
de la niște oameni,
nu niște zei,
așteaptă de la mine,
să scriu pentru ei,
să le fiu
și saltimbanc și demiurg,
să curg pentru ei,
să tot curg,
din amurg în amurg,
să le dau semințe de vis,
pentru a-și crea,
aici, al lor paradis.
Poți avea totul
și-n cer și pe Pământ?...
Să le leg împreună,
nu știu cum,...
mă bântuie-un gând!...
001635
0