Poezie
Timpul
1 min lectură·
Mediu
Săraci cu duhul, care ați fost,
neavând în față gândul,
ați tras la viață, prea mulți ani,
dar n-ați luptat cu timpul.
Cei cărora la școală v-a plăcut,
la carte v-a fost gândul,
erați lipsiți de multe cărți,
dar nu vă lipsea timpul.
De sănătatea greu v-a încercat,
nu v-a-nghițit Pământul;
aceasta fiindcă Dumnezeu
v-a dat viața și timpul.
Ați rezistat și la iubiri,
când apărea sfârșitul,
de câte ori durerea de iubit
vă lua din față timpul.
În viață multe poți să faci,
poți chiar culege fructul
propriei tale munci,
doar dacă nu pierzi timpul.
Și-n poezie poți fi tu,
iluminându-ți gândul
pe care ți-l dă Dumnezeu,
de știi să ții în loc timpul.
Dar spre sfârșit, când ar părea
că-n toate bate vântul,
nici să iubești nu ai mai vrea,
că n-ai mai avea timpul.
Dorințele nu se opresc,
ele-și păstreză rândul
chiar și în vârstă când veți fi,
de nu le-opriți voi timpul.
Lăsați timpul în voia lui,
să vă ajute traiul…
n-aveți ce vreți, să vreți ce-aveți,
vă pregătiți din timp Raiul!
002122
0