nicolae tomescu
Verificat@nicolae-tomescu
Mulți, foarte mulți ani doar ca cititor am avut de-a face cu literatura. -din ianuarie 2007 public frecvent pe Agonia ro. -colaborări sporadice în Tribuna Sibiului, Formula AS și în Boema (Revistă de literatură și artă) ce apare la Galați -septembrie 2012:îmi apare romanul Spre Necunoscut la editura ARHIP ART…
N-au nici în clin nici în mânecă nimic, dar absolut nimic, cu haiku-ul.
Pe textul:
„Isis și căldura Infernului" de Ionut Acrudoae
E bine să nu uităm.
Totuși, a apărut romanul?
Sau va apare în 2915 ?( cum este specificat în titlu)
Pe textul:
„ Decembrie-fragment romam Strada(ed Humanitas dig. aprilie 2015)" de Amelia Mociulschi
Dar și așa gândul poate zbura pe unde vrea
Pe textul:
„senryu" de Flavia Muntean
Adoris, fiul lui Atridas , își dă în vileag, cu această ocazie, patriotismul prin gândurile despre cetatea sa de baștină, Atena, ce le poartă cu el. La fel cu aezii care cântau vremurile de glorie
Pe textul:
„Adoris și Kromia (3)" de Viorel Darie
Este bine redată tensiunea așteptării corăbiei lui Mitridates și ale lui Aias.
Ultima frază (Pusă în mișcare de puterea vântului flota cu cele cinci corăbii ateniene făcu o voltă elegantă spre stânga, apoi alta spre dreapta și se pierdu după linia orizontului.)redă parcă o biruință
Să vedem ce e va întâmpla până la urmă cu mica flotă a celor cinci corăbii
Cred, totuși, că autorul trebuie să fie mai atent când pune în gura unor personaje unele expresii ce n-aveau cum fi folosite în epocă : Cât e ceasul?
La treia frază poate lipsi cuvântul himeră. Cred că nu-i este locul acolo. Se înțelegea foarte bine și: Întunericul cufundă în beznă...
Pe textul:
„Adoris și Kromia (2)" de Viorel Darie
Este bine să ne amintim și să spunem și altora.
Să recunoaștem, totuși, că la începuturile televiziunii la noi, prin anii `60, erau și realizatori de valoare care făceau emisiuni pe măsură.
Toate cele bune
Pe textul:
„străbătând ceața 72" de nicolae tomescu
Asta ar explica cele 14o de produse adunate într-un căruț pe oră și înșiruirea acelor obiecte strânse dintr-o zonă: chiloți, sutiene, rochii etc, întâlnirea condamnaților la agenție, poliția companiei., ș.a
Reală ar fi doar mulțumirea gândului la întoarcerea acasă
Pe textul:
„Momentul" de Constantinescu Gabriel
Când eram prin clasele primare credeam că I. Creangă va fi etern pentru copiii din România. N-a fost să fie așa. Mă bucur totuși că mai sunt și în condițiile de azi, ori din trecutul apropiat, educatori ce calcă pe urmele marelui povestitor dar și educator de excepție.
Fie ca elevii din acel sătuc să-și aducă cu drag aminte de profesorul lor precum și-a adus aminte Emil Racoviță de învățătorul său din urbea Iașului
Pe textul:
„Povestea de la ora 8" de Grig Salvan
Ar pute fi și debutul unui scenariu de film istoric care se petrece în epoca de apogeu al polisului Atena din timpul lui Pericle.
Ne introduce și în niște realități sociale ale timpului de la micii întreprinzători ce aduc materia primă, pinii uriași, pentru șantierul naval de lângă portul Pireu, până la marii magnați reprezentați de acel Atridas proprietarul marelui șantier naval.
Biciuirea sclavilor este prezentată ca un lucru normal așa cum de fapt și era în acele timpuri.
Și de data aceasta domnul Viorel Darie dă curs fanteziei sale, fantezie ce se referă la o perioadă delimitată strict pentru un anumit spațiu și timp
Pe textul:
„Adoris și Kromia (1)" de Viorel Darie
Cât privește acea metodă de aflare a latitudinii era cunoscută încă din antichitate când doar se intuia că pământul este rotund. Dădea rezultate bune, comparabile cu ale sextantului de mai târziu.
Astfel de profesori rămân în amintirea elevilor și câteodată se transmite și altor generații.
Mulțumesc pentru interesul acordat acestor încercări
Pe textul:
„străbătând ceața 71" de nicolae tomescu
Mi-au plăcut aceste versuri care spun o poveste de demult.
Toată admirația pentru autoare și pentru cei care mai spun astfel de povești trăite de ei sau de cineva apropiat lor.
Pe textul:
„Război" de Florentina-Loredana Dalian
Fiind, deci, vorba de silabele unui nou născut mi se pare un poem plin de sensibilitate. Cu o observație: botezul ortodox al unui copil se face cu apă sfințită în acest scop și nu cu Aghiazma mare cum reiese din primul vers.
Încă odată, la mulți ani cu sănătate
Pe textul:
„Haiku" de Ion Cuzuioc
Pare, însă, și o prelungire a nemulțumirii ce ați exprimat-o, nu prea elegant, la subsolul unor astfel de texte. Dacă ați fi citit materialul postat cam în același timp cu cel de mai sus intitulat Consistența poemului ori, cel puțin, numai fragmentul din articol: Cititorul cu gustul format este încîntat și captivat de subtextul pentru care textul haiku-ului e doar un pretext. Iar autorul trebuie să fie conștient de jocul complex și de dozajul farmaceutic dintre ceea ce se spune și ceea ce trebuie înțeles fără să fie spus. Orice îmbinare prea scurtă de cuvinte admite mai multe înțelesuri care s-ar putea activa într-un context verbal mai larg și ar putea evoca situații, stări de lucruri, conjuncturi diverse. Este, aș zice, norocul haiku-ului să poată apela la un limbaj nesaturat contextual, care solicită cititorului ca, explorînd valențele de combinare ale fragmentului dat, să completeze contexte posibile, cred că v-ați fi făcut o idee despre această formă de poezie fixă.
Eu aș mai completă cu zicerea antică cu scut sau sub scut.
La câte nu s-o fi gândit acea mamă spartană în legătură cu soarta fiului ei? Sigur că a suferit mult. A condensat însă în patru cuvinte ceea ce a crezut că este mai important în legătură cu apărarea cetății. Zicerea asta o putem considera un poem îndărătul căruia o mamă nu-și arată sentimentele care, însă, o copleșesc
Pe textul:
„Viețile oamenilor ca miriade drepte paralele. Haiku" de razvan rachieriu
ci paucii ce-i purtam
Pe textul:
„ghicitoare ardelenească" de Teodor Dume
Pe textul:
„La mulți ani, 2016!" de Eugenia Reiter
RecomandatIntersantă teoria reîncarnării sufletului într-un nou trup, teorie de sorginte asiatică, respinsă de creștinism.
Noul an, în care de abia am intrat, să-ți aducă îndeplinirea tuturor dorințelor, sănătate și pace sufletească.
Pe textul:
„Ghicitoare" de nicolae tomescu
Cum poate să fie sufletul rezultatul unei învârtiri ? Într-adevăr după părerea teologilor el este nemuritor. Dar de ce este el înscris în istoria omenirii, de ce întinerește ( periodic ) și de ce îi albește pe oameni? Deci: Nu.
Radu Ștefănescu:
Da. Anul este un rezultat al învârtirii pământului în jurul astrului central al sistemului solar, și bineînțeles, în vremea asta oamenii mai și încărunțesc.
Vă urez să fiți prezenți la cât mai multe astfel de învârtiri complete
Deci: La mulți și fericiți ani!
Pe textul:
„Ghicitoare" de nicolae tomescu
Pe textul:
„Ghicitoare" de nicolae tomescu
