nicolae tomescu

Iată, am ajuns la vârsta bunicului dinspre mamă. Moșul, cum îi spuneau toți nepoții. Avea moșul 87 de ani. De unde știu? De pe crucea lui de pe mormânt (1860-1947)

Iată și prima întâlnite cu primii săi elevi. I-a întâlnit în dimineața primei zile pe drumul pe care și el îl parcurgea spre școală. Salutul lor era însoțit, de cele mai multe ori, de zâmbete, îi

Le plăceau copiilor să meargă la film. Ce frumoasă era povestea acelui bebeluș voinic, care mergea de-abușilea, cu îndrăzneală, printre pericolele ce se iveau la tot pasul prin jungla luxuriantă!

Vagonul de clasa a treia, în care se urcă, era aproape gol. Se așeză la geam dar nu văzu mare lucru deoarece fiind obosit și flămând încercă să doarmă. Într-o gară cumpără de la un copil, care-și

Pe la sfârșitul lui martie au ajuns la Nistru. Priveau de pe celălalt mal cu ochii în lacrimi. Priveau Țara. De aproape patru luni veneau spre ea. Erau fericiți că au ajuns. Foamea și degerăturile

. Poezia pe care am învățat-o cel mai repede, copil fiind, a fost Câinele soldatului de Grigore Alexandrescu. Aceasta deoarece câinele din poezie semăna atât de bine, în imaginația mea,

Cele câteva vagoane de călători ale trenului mixt, intercalate între cele de marfă, păreau unele de jucărie. Dimineața, la ora 7 și 45, încăpeau de-a valma în ele muncitorii, portarii și

.Ce crezi tu, Ano, despre Nae? Auzii că vrea să plece în Ardeal. Îmi spuse a mică, Tilicea, că vă auzi vorbind aseară, că ar fi zis că acolo-i de el, că au plecat mai mulți, ca Nică din Muiereasca,

| Călătoria spre apusul Europei poate fi destul de plictisitoare. Unii dintre pasagerii autocarului privesc ecranul televizorului unde Jacky Chan reușește, cu figuri de carate,

N-au mai știut, ai lui, multă vreme de el. Treceau zilele, săptămânile și lunile. A trecut și anul. La început mama Maria l-a scris în pomelnicul celor vii, popa Cornel rugându-se în multe

Grigore, așa se numea bătrânul în casa căruia a intrat, l-a ospătat cu ce avea mai bun. A tușit, dându-i lacrimile, când a lăsat paharul pe masă. Nu pentru că n-ar fi cunoscut gustul rachiului.

Zaharie își continuă drumul spre Vest. O săptămână a mers numai noaptea. Poate să-i mulțumească tatălui său că i-a arătat în nopțile senine de vară, când coseau nutreț pentru animale, cum se

N-au mai știut, ai lui, multă vreme de el. Treceau zilele, săptămânile și lunile. A trecut și anul. La început mama Maria l-a scris în pomelnicul celor vii, popa Cornel rugându-se în multe

Din om în om s-a aflat un lucru groaznic, Vera Stankievici a fost ucisă. Era destul de cunoscută în oraș și chiar mai departe. Făcea parte dintre tinerii sportivi talentați. A câștigat, la

Preotul Sârbu, profesor la Institutul Teologic unde preda Teologie Fundamentală și Istoria Religiilor, era iubit de studenți pentru înțelegerea ce o avea față de ei și stimat de colegi pentru

Până atunci - în martie 1998 - când autorul acestei lucrări, preotul de vrednică amintire Zosim Oancea, mi-a dat autograf pe un exemplar, nu-i cunoscusem preocupările filosofice. Îl știam pe

Se spune, pe bună dreptate, că anii tinereții sunt cei mai frumoși. Unii sunt nevoiți să asocieze frumusețea anilor copilăriei cu problemele grave ale țării: seceta anilor ‘46-’47,

Toamna pe lângă cele ale ei, cu scosul cartofilor, culesul viei, culesul cucuruzului, adusul și tăiatul lemnelor pentru la iarnă, a adus pentru Niculae un necaz. Un mare necaz, nu numai pentru el ci

În cartierul copilăriei mele, Trei Stejari, pe străzi fără asfalt și trotuare, se aflau case modeste locuite de ceferiști, meseriași, funcționari. Pe un loc viran care purta numele Terenul Imbăruș

Acum câteva zile a apărut cel de-al treilea volum al cărții Teroare în Ardeal, subintitulat Imposibila uitare. Publicistul clujean Constantin Mustață, ca și în celelalte două volume, scoate la lumină

A coborât din tren în halta Hașagului. Avea la el doar un mic geamantan și o umbrelă mare, neagră, ce o purta agățată de brațul stâng. A luat-o, parcă ar fi fost un cunoscător al locurilor, pe

Se spune, dar cine poate ști dacă este adevărat, că înainte de a muri, probabil, cu câteva clipe înainte, omului îi trec prin minte scene de pe parcursul întregii vieți. Bine ar fi să nu fie

Îmi e tare drag sa aduc vorba despre “Moșul”. Așa îi spuneam bunicului din partea mamei. Era dintr-un sat transilvan, din preajma Sibiului. L-am cunoscut când era la o vârsta destul de înaintată,

A fost un an bun pentru fân. Ploile din mai și de la începutul lui iunie au ridicat ierburile. În fiecare dimineață, cu mult înainte de ivirea zorilor, se auzeau de prin grădini și de mai