nicolae tomescu
Verificat@nicolae-tomescu
Mulți, foarte mulți ani doar ca cititor am avut de-a face cu literatura. -din ianuarie 2007 public frecvent pe Agonia ro. -colaborări sporadice în Tribuna Sibiului, Formula AS și în Boema (Revistă de literatură și artă) ce apare la Galați -septembrie 2012:îmi apare romanul Spre Necunoscut la editura ARHIP ART…
Așa să fie oare?
Dar unui haiku adevărat îi trebuie pe lângă o acțiune, sau chiar două, despărțite de linia de cezură, și un kigo.
Pe textul:
„*" de Miclăuș Silvestru
Era pe vremea lui Coșbuc.
Astăzi s-au adaptat și ele orașului.
Am auzit și aseară trilurile ei printre zgomotele produse de mașini. Deci cântă mai tare, să-și poată găsi perechea, și în acest mediu poluat, printre altele, și fonic.
Mulțumesc pentru trecere și apreciere
Pe textul:
„tril de mierlă" de nicolae tomescu
Pe textul:
„om de zăpadă" de Ottilia Ardeleanu
Ați dezvoltat frumos spusele mele atât de concise. Eu am clipit o singură dată, dv. de mai multe ori.
Mulțumesc de trecere
Pe textul:
„tril de mierlă" de nicolae tomescu
Dialogurile sunt firești desprinse parcă de pe o bandă magnetică.
Umorul derivă din dărnicia exagerată a lui Sorin, jumi-juma dintr-o cantitate mare de prune, și refuzul lui Adrian, pe bună dreptate, de a o accepta neavând nevoie de ele. Acceptă, fără nicio împotrivire, doar 1/2 dintr-o prună ce reprezintă recolta următorului an. (haz de necaz)
Ca și în celelalte povestiri, incluse în volum, transpare și aici umorul de bună calitate.
Pe textul:
„Jumi-juma" de Rodean Stefan-Cornel
Va trece lumina zilei, va mai veni o noapte după care iarăși se vor arăta zorii. Iar noaptea se va vedea doar lumina felinarului nu și rugina de pe el.
Desigur cele 17 silabe pot aduce și alte gânduri. În asta, cred, constă frumusețea acestor mini poeme
Pe textul:
„zorile duse" de Ottilia Ardeleanu
Doar din literatură și din amintirea unora unora, care sunt tot mai puțini, acele vremuri mai pot fi cunoscute. Cartea de istorie le consemnează sec ca pe statisticile de care este plină.
Cu atât mai meritorie este această povestire care încearcă, și reușește, să transmită generațiilor mai noi zbuciumul și lupta pentru supraviețuire a celor ce au au viețuit, nu așa de departe în timp, pe aceste meleaguri.
Deși cunoșteam multe din acele realități textul de mai sus m-a emoționat. Este meritul autorului
Pe textul:
„Ochi de jar" de Nicolae Diaconescu
Primul vers ar explica de ce acest gând, dorul de persoana iubită ( care fie a murit și samuraiul vrea s-o reîntâlnească în Țara umbrelor, fie că trăiește dar, ea, nu mai vrea să-i fie alături).
Dacă este așa nu se respectă adevărul. Recurgerea la acest gest extrem o făcea samuraiul doar pentru a-și spăla onoare ori dacă era obligat de nobilul căruia îi servea.
Îmi place imaginea Wakizashi în soare care spune mult.
Mă gândesc acum că primul vers ar putea fi Dorul de strămoși sau altceva asemănător.
Dar, repet, este doar o părere a mea.
Pe textul:
„haiku" de paparuz adrian
Credeam la început că doamna din tren poate fi o escroacă. Începusem să mă tem că simpaticul Petre Lungu poate cădea în vreo capcană.
Dar, nu, doamna pare a fi de bună credință iar tânărul pensionar și soția sa nu aveau decât de câștigat. Exista însă posibilitatea, dovedită aproape matematic din spusele doamnei, că el ar putea deveni cel de al cincilea decedat dintr-un șir , fiecare mai în vârstă, decât precedentul, cu cinci ani.
O proză scurtă, de bună calitate, plină de surprize, așa cum ne-a obișnuit domnul Rodean
Felicitări
Pe textul:
„Îngerul păzitor" de Rodean Stefan-Cornel
Aceste cuvinte, precum și steluța cu care l-ați încununat, înseamnă mult pentru mine
Cu aceeași prețuire
Pe textul:
„străbătând ceața 86" de nicolae tomescu
Nu Hanza ci (Al)Hanzu. Pașii generalului se întâlnesc cu ai căpitanului în rezervă Iuliu Maniu în 1918, la Viena, când organizează, împreună, apărarea orașului de așa zișii revoluționari, apoi așa cum am văzut în cadrul Consiliului Dirigent.
Mai tânăr cu doi ani decât Iuliu Maniu ar fi avut, probabil, soarta acestuia, arestarea, temnița grea. Luptase doar împotriva sovietelor maghiare. Moare însă în 1949, la 78 de ani. Este înmormântat la Cluj, alături de Dr. Ana Maria Hanzu (1918-1979) fiică și ing. Darie Noveanu (1942-1999) nepot
Nu pot decât să vă mulțumesc pentru atenta lectură și pentru comentariu
Cu cele mai bune gânduri
Pe textul:
„străbătând ceața 86" de nicolae tomescu
Sunt bucuros că voi avea în curând și volumul ce le va cuprinde. Va sta sta alături de celelalte două Dați-mi voie și Luptător Pe Frontul Epigramei., îmbogățindu-mi biblioteca
Felicitări autorului dar și domnului D. Norea pentru prezentarea făcută volumului
Pe textul:
„Bărcile din tren - Cornel Rodean" de Dan Norea
RecomandatComentariul tău, frumos elaborat, dovedește un studiu serios asupra acelor categorii estetice ce definesc micro poemele de sorginte niponă.
Îmi place și perseverența ta care, iată, te-a făcut să depășești unele piedici pe care ni le-ai evidențiat în primele tale postări pe Agonia ( Destinul prima parte, și partea a doua)
Sigur, ambiția și puterea ta de muncă te vor face din ce în ce mai remarcat nu numai pe acest sait dar și în viața de zi cu zi
Încă odată mulțumiri și succes în noul an
Pe textul:
„Haiku" de nicolae tomescu
Pe textul:
„Cad fulgi fără număr" de nicolae tomescu
Totuși și ambiguitatea își are un rol în astfel de micro poeme.
Mulțumesc de intervenție și vă urez un an plin de realizări
Pe textul:
„Cad fulgi fără număr" de nicolae tomescu
Am citit și alte episoade din Meandre și mi s-a părut, ca și acuma, o grabă a scrierii în detrimentul calității ( „ apartamentul este locuit. Locuitorii sunt plecați pentru un timp din localitate „. N-ar fost fost mult mai bine, și, desigur corect, locatarii?
Și cele câteva greșeli de tastare trag, oarecum, textul în jos. Dar se pot remedia ușor.
Pe textul:
„meandre 68" de viorel gongu
Am pornit-o sub genericul Străbătând ceața. Dar pe măsură ce am înaintat cu narațiunea mi-am dat seama că tot Spre necunoscut a mers societatea de atunci dar și, mai ales, după hopul din 1989 despre care după alte câteva episoade va veni vorba, înainte de a încheia.
Mulțumesc, dle Darie, pentru interesul constant ce îl acordați acestei încercări.
Pe textul:
„străbătând ceața 85" de nicolae tomescu
Și când să-i numeri dacă nu la început de an, sau de ziua ta ?
Pe textul:
„în loc de revedere" de Teodor Dume
Am cunoscut aici, chiar dacă numai virtual, oameni deosebiți, minunați, cu care am luat contact. Câțiva, din păcate, nu mai sunt printre noi.
Satisfacții au fost multe, decepții foarte puține. Oricum, parcă acest sait face parte din ființa mea și nu știu dacă aș mai putea fără el.
Urez conducerii și membrilor un sincer la mulți ani și noi realizări
Pe textul:
„La mulți ani, 2017!" de Eugenia Reiter
Recomandat