nicolae tomescu
Verificat@nicolae-tomescu
Mulți, foarte mulți ani doar ca cititor am avut de-a face cu literatura. -din ianuarie 2007 public frecvent pe Agonia ro. -colaborări sporadice în Tribuna Sibiului, Formula AS și în Boema (Revistă de literatură și artă) ce apare la Galați -septembrie 2012:îmi apare romanul Spre Necunoscut la editura ARHIP ART…
Planul doi putea fi Slujbe pentru ploaie
Dar Paparudele și Slujbele pentru ploaie au loc prin mai-iunie în vederea creșterii plantelor.
mulțumesc pentru semn
Pe textul:
„caniculă" de nicolae tomescu
Haiku-urile nu sunt ghicitori dar prin doza de ambiguitate conțintă se apropie destul de mult.
D-na Anișoara:
mulțumesc pentru semn.Îmi place remarca cu privire la cursa paradoxului vizual
Cu gânduri bune pentru amândoi
Pe textul:
„întrebări" de nicolae tomescu
Pe textul:
„Potârnichea și puii ei" de nicolae tomescu
regret, dar acțiunea n-are loc în negura comunismului ci în timpul celui de al doilea război mondial, în prima lui perioadă, adică în timpul dictaturii antonesciene
Pe textul:
„Oameni și vremuri 2" de nicolae tomescu
Mulțumesc pentru prezența pe pagină.
Cu gânduri bune
Pe textul:
„Oameni și vremuri 1" de nicolae tomescu
Vreau, totuși, să menționez: Odesa n-a fost cucerită și ocupată de armata germană ci de cea română. Atrocitățile petrecute acolo se datorează doar armatei române. Antonescu a dat personal acel ordin.
Pe textul:
„Oameni și vremuri 3" de nicolae tomescu
Succes!
Pe textul:
„ Ecouri de mandolină (6) – Cristina" de Viorel Darie
omul, ținându-se de catarg, înfruntă marea.# pomul roditor reia firul zicerilor străbune.#
corectați paznice împărătești
Pe textul:
„priveghi" de Anisoara Iordache
Este vorba de școala din Săliște (jud. Sibiu) atestată documentar la 1591, dar sigur mai veche. Această școală, la care au învățat mii de elevi în cursul existenței sale, a avut tot timpul limba de predare română. E drept că în 1907 s-a introdus introdus, alături de celelalte obiecte, și limba maghiară. Dar niciodată elevii, n-au învățat-o, cât de cât, s-o poată vorbi cursiv. Iată ce ne spune viitorul acad. Onisifor Ghibu care-l însoțea pe Iaszi Oskar, directorul unei reviste culturale budapestane, care într-o vizită făcută în Săliștea Sibiului, se interesa și de progresele făcute de elevii școlii de aici, cotată ca una dintre cele mai bune școli confesionale românești din Transilvania. Din convorbirea pe care vrea să o înfiripe, în ungurește, cu un grup de copii din ultima clasă ne dăm seama că aceștia nu prezentau nici un interes pentru această limbă. Copii spun că ei n-au învățat așa cum îi întreabă domnul străin.
- Dar voi cum ați învățat?
- noi am învățat așa: Ez pad, ez a tabla , ez a astal…Așa știm. Dar cum întreabă dumnealui noi n-am învățat. ( O. Ghibu „Pe baricadele vieții”, Cluj Napoca, 1981, p. 196.)
Deci, sigur, Marina Hociotă a avut alte motive, poate de ordin familial sau personal, să-și părăsească satul natal.
Pe textul:
„Inimi de foc-Eroinele României" de Mihaela Rascu
RecomandatCreionarea personajelor va folosi, probabil, la desfășurarea în continuare a povestirii care se anunță a fi una interesantă.
Pe textul:
„Ecouri de mandolină (5) – Tinere italience" de Viorel Darie
etc însemnând acuzații aduse mamei pentru suferințele lui de acum.(atunci).
Oare ce ar fi zis poetul despre înseilarea de mai sus?
Pe textul:
„Te desfid generație a părinților mei, te desfid!" de Frone Ilarie-Adrian
De îmbunătățit- Textele lungi se citesc destul de greu în format electronic. Acesta are 39.5o4 caractere. Pentru cele 5 capitole se puteau face 5 postări fiecare cu mult mai puține caractere
- Nu știm când se petrece acțiunea. Desigur nu în perioada 1947 ( anul înființării Universității craiovene)- 1989, ci după, deci în zilele noastre. Dacă este așa doctoratul este o condiție sine-qua-non pentru a ajunge profesor universitar. Deci și Dan Mihail Ullmann ar fi trebuit să-l aibă.
-Relația student-profesor ( Vali – Dan ) mi se pare nefirească. Dar aici pot greși, pe timpul meu era altcumva această relație
Oricum, îmi place felul dv de a nara.
Vă doresc succes în această direcție.
Pe textul:
„Destine împletite " de Cornelia Georgescu
Probabil că și cele două fete, ce vând la taraba cu vin, își vor avea rolul lor în desfășurarea pe mai departe a narațiunii.
Dar, desigur, toate la timpul lor.
Aștept cu interes.
Pe textul:
„Ecouri de mandolină (4) – Italienii" de Viorel Darie
Tristihul al doilea cred că se apropie cel mai mult de Haiku.
Al treilea are trei imagini ( planuri) fără nicio legătură între ele.
Al patrulea, cred, conține o figură de stil. Acestea nu sunt admise.
La primul pescărușii scot țipete nu țipăt
Pe textul:
„aproape haiku" de catalina marincas
Omul, ca partea a naturii, a Creației, este influențat de aceste schimbări în gândurile și preocupările sale. Antony, personajul acestor episoade, vede acum cu alți ochi pe locuitorii Liguriei
Pe textul:
„Ecouri de mandolină (3) - Vecinii" de Viorel Darie
Pe textul:
„Comoara de pe Arieș" de nicolae tomescu
RecomandatÎi urez autoarei ca fluturii-cărți, porniți de la ea, să ajungă pe mâinile unor oameni care înțeleg și apreciază Poezia. Și să i se adeverească spusele cu privire la viitorul cărților.
Pe textul:
„Iulia ELIZE - Trilogia femeii din noapte (Antologie amplă, de poezie, în vers alb)" de Iulia Elize
RecomandatDe asemenea mi-am adus aminte de un alt erou român, de cetățenie americană, văr de gradul trei cu un fost coleg de al meu. Este vorba de A. Vraciu, care fiind înrolat în aviația SUA a luptat în Pacific împotriva flotei maritime și aeriene japoneze. A fost socotit un as al aviației americane din acea perioadă, doborând multe avioane inamice.
Cu plăcerea lecturii
N. Tomescu
Pe textul:
„Când istoricul de aviaţie povesteşte" de Mihai-Athanasie Petrescu
RecomandatPe textul:
„Ceai de hamei cu lord și fufă" de Sorin Stoica
Situațiile cât ar fi de horror sunt descrise realist. Doar una mi se pare a nu fi: Avea corpul lângă fântână, imediat cum ieși din antreul casei care parcă vrea să se prăvălească. Corpul îl avea lângă roata fântânii și capul câțiva metri mai încolo. Ca mai departe, după alte câteva rânduri, A fost găsit cu brațul drept dat peste cap, aproape smuls din umăr. (sau datul peste cap este poziția nefirească a mâinii ?)
Aș vrea ca situațiile descrise să fi fost doar în imaginația autorului și nu fapte reale descrise de un jurnalist
Pe textul:
„Feer: Câinele Diavolului de la Măriuța" de marin badea
