nicolae tomescu

M-a inspirat canicula care bîntuie de câteva zile.
Planul doi putea fi Slujbe pentru ploaie
Dar Paparudele și Slujbele pentru ploaie au loc prin mai-iunie în vederea creșterii plantelor.

mulțumesc pentru semn

D-le Viorel:
Haiku-urile nu sunt ghicitori dar prin doza de ambiguitate conțintă se apropie destul de mult.
D-na Anișoara:
mulțumesc pentru semn.Îmi place remarca cu privire la cursa paradoxului vizual

Cu gânduri bune pentru amândoi

potârnichea ar zbura ducându-se, departe de primejdie, sus. în situația dată numai de Sus, printr-o minune, poate veni salvarea

....Deci și în negura comunismului, mai existau oaze de colaborare, conlucrare între oameni gospodari, care ....

regret, dar acțiunea n-are loc în negura comunismului ci în timpul celui de al doilea război mondial, în prima lui perioadă, adică în timpul dictaturii antonesciene

Personajul Gheorghe este prezent și în romanul Spre necunoscut, apărut inițial sub formă de foileton, pe acest sait.
Mulțumesc pentru prezența pe pagină.

Cu gânduri bune

mulțumesc pentru feedbeck .
Vreau, totuși, să menționez: Odesa n-a fost cucerită și ocupată de armata germană ci de cea română. Atrocitățile petrecute acolo se datorează doar armatei române. Antonescu a dat personal acel ordin.

O frumoasă descriere a împlinirii în frumusețe a Cristinei, fata cea mică a lui Don Fabricio și o dragoste împărtășită, deocamdată, doar din priviri. Sigur, toate acestea vor conta în viitoarea desfășurarea narațiunii.

Succes!

Fiecare micropoem dă de gândit. Gândul zboară liber creând imagini,unele doar bănuite datorită celor spuse anterior de poet.

omul, ținându-se de catarg, înfruntă marea.# pomul roditor reia firul zicerilor străbune.#


corectați paznice împărătești

B>Datorită faptului că la școala din sat nu putea învăța în limba română, ci numai în limba maghiară, la doar 14 ani a trecut munții în Moldova...</B>
Este vorba de școala din Săliște (jud. Sibiu) atestată documentar la 1591, dar sigur mai veche. Această școală, la care au învățat mii de elevi în cursul existenței sale, a avut tot timpul limba de predare română. E drept că în 1907 s-a introdus introdus, alături de celelalte obiecte, și limba maghiară. Dar niciodată elevii, n-au învățat-o, cât de cât, s-o poată vorbi cursiv. Iată ce ne spune viitorul acad. Onisifor Ghibu care-l însoțea pe Iaszi Oskar, directorul unei reviste culturale budapestane, care într-o vizită făcută în Săliștea Sibiului, se interesa și de progresele făcute de elevii școlii de aici, cotată ca una dintre cele mai bune școli confesionale românești din Transilvania. Din convorbirea pe care vrea să o înfiripe, în ungurește, cu un grup de copii din ultima clasă ne dăm seama că aceștia nu prezentau nici un interes pentru această limbă. Copii spun că ei n-au învățat așa cum îi întreabă domnul străin.
- Dar voi cum ați învățat?
- noi am învățat așa: Ez pad, ez a tabla , ez a astal…Așa știm. Dar cum întreabă dumnealui noi n-am învățat. ( O. Ghibu „Pe baricadele vieții”, Cluj Napoca, 1981, p. 196.)
Deci, sigur, Marina Hociotă a avut alte motive, poate de ordin familial sau personal, să-și părăsească satul natal.

fin observator a ceea ce vede în jur, cu ochiul liber sau cu binoclul, Antony discerne, ca printr-n filtru, personalitatea celor două fete Roberta și Cristina, a tatălui lor don Fabricio și a celor doi frați Silvano și Pedro.
Creionarea personajelor va folosi, probabil, la desfășurarea în continuare a povestirii care se anunță a fi una interesantă.

pe la sfârșitul sec. XIX poetul Alexandru Vlahuță îl certa pe un așa zis poet, de la Poșta redacției a unei reviste literare, pentru versuri care începeau cu mamă ești o criminală /pentru o clipă de plăcere/ m-ai adus pe lume...etc etc...
etc însemnând acuzații aduse mamei pentru suferințele lui de acum.(atunci).
Oare ce ar fi zis poetul despre înseilarea de mai sus?

Un text interesant pe care l-am citit cu plăcere. Citindu-l cu atenție pot face câteva observații. Desigur, pot greși.
- Textele lungi se citesc destul de greu în format electronic. Acesta are 39.5o4 caractere. Pentru cele 5 capitole se puteau face 5 postări fiecare cu mult mai puține caractere
- Nu știm când se petrece acțiunea. Desigur nu în perioada 1947 ( anul înființării Universității craiovene)- 1989, ci după, deci în zilele noastre. Dacă este așa doctoratul este o condiție sine-qua-non pentru a ajunge profesor universitar. Deci și Dan Mihail Ullmann ar fi trebuit să-l aibă.
-Relația student-profesor ( Vali – Dan ) mi se pare nefirească. Dar aici pot greși, pe timpul meu era altcumva această relație
Oricum, îmi place felul dv de a nara.
Vă doresc succes în această direcție.

Simpatia lui Antony pentru genovezi anunță, în subtext, noi întâmplări interesante.
Probabil că și cele două fete, ce vând la taraba cu vin, își vor avea rolul lor în desfășurarea pe mai departe a narațiunii.
Dar, desigur, toate la timpul lor.
Aștept cu interes.

Sunt frumoase imaginile din cele patru mini poeme, dar un haiku se construiește folosindu-ne de două planuri care trebuie să se juxtapună.
Tristihul al doilea cred că se apropie cel mai mult de Haiku.
Al treilea are trei imagini ( planuri) fără nicio legătură între ele.
Al patrulea, cred, conține o figură de stil. Acestea nu sunt admise.
La primul pescărușii scot țipete nu țipăt

Cea ce mi-a plăcut, în mod deosebit, este descrierea naturii. Dacă în capitolul precedent ( 2-cazarma) este descrisă o natură descătușată, răzvrătită parcă, cu ploi și rafale de vânt, cu ramuri ale copacilor smulse, de data aceasta, parcă printr-o minune ploaia și negurile dispar făcând loc unor imagini ce par desprinse dintr-un basm frumos.
Omul, ca partea a naturii, a Creației, este influențat de aceste schimbări în gândurile și preocupările sale. Antony, personajul acestor episoade, vede acum cu alți ochi pe locuitorii Liguriei

mulțumesc pentru recomandare. doar acum am văzut

nu pot fi decât rezultatul unei munci asidue, a unei munci care a îmbinat nesomnul unor nopți cu trăiri personale dar, cred eu, și venite dintr-o inspirație ajutată de harul poetic al autoarei.
Îi urez autoarei ca fluturii-cărți, porniți de la ea, să ajungă pe mâinile unor oameni care înțeleg și apreciază Poezia. Și să i se adeverească spusele cu privire la viitorul cărților.

articolul de mai sus Cu această ocazie mi-am adus aminte de unul dintre învățătorii mei, domnul Ioan Mogâldea. Nu se deosebea cu nimic de alți colegi ai domniei sale. Ne captiva cu povești interesante iar la matematică era foarte pretențios. De abia mult mai târziu am aflat că a luptat ca aviator în al doilea război mondial, atât în est cât și în vest și că la anii senectuții i s-au recunoscut meritele fiind înaintat, în rezervă, la gradul de general.
De asemenea mi-am adus aminte de un alt erou român, de cetățenie americană, văr de gradul trei cu un fost coleg de al meu. Este vorba de A. Vraciu, care fiind înrolat în aviația SUA a luptat în Pacific împotriva flotei maritime și aeriene japoneze. A fost socotit un as al aviației americane din acea perioadă, doborând multe avioane inamice.

Cu plăcerea lecturii
N. Tomescu

dacă ar fi procedat și el la fel ar mai fi trăit, poate, mult și bine. Deci tot materialismul pare a fi superior idealismului

liniște pe ulițe, case pustiite, cimitir neîncăpător cu cruci înghesuite, data calendaristică evazivă, zi de marți spre împrimăvărare. Este știut că în ziua de marți sunt ceasurile rele. Apoi,fiu fără niciun sentiment, fără nicio compasiune față de tatăl lui, care și el, la rândul său și-a bătut părinții. Cine o fi fost criminalul lui nea Victor Florea? să fie câinii de talie mică? Ar da de bănuit pentru că Cei mai săltați stau prin fund, prin mărăcinișuri, și doar se uită urât. Parcă ar mârâi, parcă mai mult ar fugi. Au fețe de vinovați!
Situațiile cât ar fi de horror sunt descrise realist. Doar una mi se pare a nu fi: Avea corpul lângă fântână, imediat cum ieși din antreul casei care parcă vrea să se prăvălească. Corpul îl avea lângă roata fântânii și capul câțiva metri mai încolo. Ca mai departe, după alte câteva rânduri, A fost găsit cu brațul drept dat peste cap, aproape smuls din umăr. (sau datul peste cap este poziția nefirească a mâinii ?)
Aș vrea ca situațiile descrise să fi fost doar în imaginația autorului și nu fapte reale descrise de un jurnalist