aceeași lună...

"... lupii flămânzi pe dealuri alergând ..." - sentimente stranii colindând spațiile sufletelor noastre neliniștite. Dar mai straniu decât lupii activi, este tipmul care trece atât de puțin perceptibil, și atât de sigur. Doar că omul își mai păstrează o speranță, meditând către "zările albastre /spre câmpul cel cu flori mirositoare /spre zâmbetul ce-apare printre glastre ".

mea încercare de felul acesta. Recunosc că este greu de realizat transpunerea unor idei în această formă.
Mulțumesc pentru intervenție

Textul îl percep ca pe o stare de neliniște în fața celui mai enigmatic moment al omului, trecerea dincolo, într-o altă dimensiune. În fața a ceea ce este inevitabil, mai devreme sau mai târziu, autorul ne propune un zâmbet prin întoarcerea în edenul copilăriei: -gându-i dus spre zările albastre
spre câmpul cel cu flori mirositoare
spre zâmbetul ce-apare printre glastre-
Dincolo de această creație, domnul Tomescu este ,pentru mine, exemplul pozitiv care, la peste 80 de ani, este mai tânăr în simțire și în gând decât alții la 30 de ani!

Vă mulțumesc Dle. Diaconescu pentru citirea și, mai ales, pentru găsirea unui nou sens textului.
Cât privește vârsta, purtătorul ei n-are niciun merit.

Cu cele mai bune gânduri.