Poezie

Era micuță și cerșea.

1 min lectură·6 martie 2006

Mediu

ERA MICUÞÃ ȘI CERȘEA

Prima dată când am vazut-o ...

Ploua mărunt.

Stătea zgribulită de frig și cu părul răvășit,

De ploaie.

Desculță, cerșea la semaforul din centru,

Și ploua mărunt.

Am deschis ușa mașinii, am zâmbit ...

Ea dârdâia.

Inima-mi începuse să plângă zgomotos,

Mi-a cerut bani.

Am închis ochii, chemând căldura verii,

Și ea dârdâia.

Pentru câteva secunde am văzut eșecul uman ...

Îi era foame.

m-am întrebat ce pot să fac pentru ea,

Era singură.

Î-am dat bani, dar știam că nu sunt destui,

Și îi era foame.

M-am simțit atât de bogat, chiar dacă nu eram ...

Ea nu avea nimic.

M-am văzut egoist și mult prea orb în fiecare zi,

Să o pot vedea.

M-am uitat înapoi și ... L-am vazut pe Isus,

Și El plângea pentru ea.

Ultima dată când am vazut-o, râdea ...

Mi-a zis: ești prietenul meu!

M-am simțit norocos să am un prieten ca ea,

Pentru că în ea L-am vazut pe Isus.

Acum, El râdea că nu mai eram egoist ...!

001.323

nicolae serb. “Era micuță și cerșea..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-serb/poezie/169346/era-micuta-si-cersea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.