Poezie

Liniște pierdută.

1 min lectură·6 martie 2006

Mediu

LINIȘTE PIERDUTÃ.

Într-o zi geroasă,

Mi-am pierdut Liniștea din suflet.

Am plecat imediat, să o caut.

Am alergat, am căut-o peste tot.

Am obosit căutând-o.

Într-un târziu,

Obosit de alergare, am căzut...

Eram atât de obosit și apăsat.

Pierdusem Liniștea sufletului meu.

Din neglijență și nepăsare.

Am adormit,

Pe banca unui parc, pustiu.

Era gol, era rece, eram singur.

Neliniștea mă cuprinsese.

Eram distrus … visam.

În visul meu,

Am auzit o voce caldă.

Venea de peste veacuri,

Și parcă foarte cunoscută.

Visam că îmi vorbea.

Vrei Pacea?

Ia Pacea, Îți dau Pacea Mea!

Nu cum o dă lumea,

Până și în necazuri,

Vei fi liniștit.

Atunci...

am regăsit Liniștea … Pacea.

001.345

nicolae serb. “Liniște pierdută..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-serb/poezie/169345/liniste-pierduta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.