Tatal

în timp ce te jucai printre scrierile îngerilor

furioasă că piramida pentru care ai cărat stânci a devenit închisoare

și ți-a rănit aripa stângă

mi-ai interzis să spun litera R

mi-ai mototolit mâzgălelile pe bună dreptate

mi-ai spus că Tatăl a murit în război

și să nu fac încă pace cu mine

ai plâns

el era ok, zâmbeam, nu-l vedeam prea des

tu îl suspectai un pește al femeilor dezvirginate

și de aceea îl iubeai când îți spuneam că nu s-a născut

că el e oul din care răsare lumina în care te învăluiam

ai zis că nu, nu, că ești divorțată

că singurul lucru ce îl mai poți face e să îngenunchezi

în fiecare dimineață la noptiera cu fotografii de familie

și să verși câteva lacrimi de bucurie pentru trecut

apoi să urli toată ziua spre cimitire invidioasă

convinsă că majoritatea de acolo sunt fericiți

eu zâmbeam la malul Râului pe care plutea corpul

ne-am întâlnit în marea roșie, noaptea

și ne-a înghițit trupurile un șarpe ce-a cântat spre stele

ce s-au deschis ca niște flori

sufletul nostru călătorea printre ele ca o albină cu abdomenul doldora ce a decis să uite de stup

și doar să observe

cum fiecare floare e o petală și fiecare petală e un gând

( mai urmeaza o strofa . o astept ;)) )