Poezie
Tunsoarea
1 min lectură·
Mediu
Eva mărșăluia prin Baia Mare ca prin
propriul apartament spre ușă
era mare, -i vedeai vulcanul
fumegând printre blocuri
și-o iubeam ca pământul
ce nu-l sărutasem de mult
călcam anevoios pe cărarea
părului Evei, ca după un mistreț
cu colții iertători
ce nu vroia să mă muște
din spate era mai frumoasă decât prima femeie
după chipul domnului
și scobindu-mă în nas am găsit-o
mai frumoasă ca mine
am luat-o atunci în celălalt sens, fugind
cu curiozitatea plugului în fața zebrei
iar urmele-mi apăreau
întâi apoi călcam
alergam dospit
Eva nici nu observase c-am plecat, când
de nicăieri apar la picioarele ei cât un om
obișnuit
ea mare, cât un cuptor cu părul ars de
supărare
eu dospit, ea mare cât un ceas de
așteptare în maternitate
ești mai frumoasă ca pământul doar știu
tocmai l-am cusut în cerc
și n-am văzut decât o leoaică tânără
cu coafură ca a ta
salivă a cazut pe mine, gata să mă
înec, mă zbat în lichid
nările nu pot să le-nchid
miroase-a...
nu sunt gata încă să mă nasc
002965
0