Poezie

Mama

1 min lectură·24 septembrie 2009

Mediu

Mama

De când m-am născut

Destinul întotdeauna m-a lovit

Să fiu tot mereu chinit

Și totdeauna părăsit,

Acea ființă ce pentru fiecare nelipsit

Este mama , m-a parasit,

O ființă nobilă pentru viață mea

Pe care și eu aș fi vrut-o alăturea,

Aș fi vrut să o am lângă mine

Să-mi fie și la greu și la bine,

Dar lacrimiile îmi îneacă privirea

Când o strig și-mi răspunde doar amintirea,

Stau și mereu mă gândesc

Cât de mult am chinuit fără ea

Să plâng aș vrea,să pot uita

Că aceea ființă care mi-a dat viață

Niciodata nu mi-a fost alăturea,

Dar nu mă lasă inimă mea,

Strig la Dumnezeu și zbier

Oprestete Doamne atat îți mai cer

Nu mă mai chinui așa

Măcar acu dă-mi pe cineva,

Sufletul să mi-l liniștească

Inima să mi-o cucerească.

001.868

nicolae costel alin. “Mama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-costel-alin/poezie/13907602/mama

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.