Poezie
Mama
1 min lectură·
Mediu
Mama
De când m-am născut
Destinul întotdeauna m-a lovit
Să fiu tot mereu chinit
Și totdeauna părăsit,
Acea ființă ce pentru fiecare nelipsit
Este mama , m-a parasit,
O ființă nobilă pentru viață mea
Pe care și eu aș fi vrut-o alăturea,
Aș fi vrut să o am lângă mine
Să-mi fie și la greu și la bine,
Dar lacrimiile îmi îneacă privirea
Când o strig și-mi răspunde doar amintirea,
Stau și mereu mă gândesc
Cât de mult am chinuit fără ea
Să plâng aș vrea,să pot uita
Că aceea ființă care mi-a dat viață
Niciodata nu mi-a fost alăturea,
Dar nu mă lasă inimă mea,
Strig la Dumnezeu și zbier
Oprestete Doamne atat îți mai cer
Nu mă mai chinui așa
Măcar acu dă-mi pe cineva,
Sufletul să mi-l liniștească
Inima să mi-o cucerească.
001.857
0