Poezie

Când un îngeraș moare

1 min lectură·20 septembrie 2009

Mediu

Mă uit spre cer, spre zare

Și mă întreb ce rost mai are,

Să mai trăiesc, să mai exist

Când sufletul îmi este atât de tris,

Mă bucuram că am început să exist

Mă bucuram că numai sunt trist,

Eram fericit că am găsit o floare

O floare care crezând că dacă o ud nu dispare

Îmi zâmbește când mă privește

Căci inima ei încă mă mai iubește

Și se ferste să-mi spună

Că tot ce a fost frumos o să apună,

Cu ochii înlăcrimați mă întreb, cine o să-mi mai spună

Îngerașul meu și mână pe obraz o să-mi mai pună,

Cine o să-mi mai șteargă lacrimile de pe obraz

Să îmi alunge orce necaz,

Peste tot ce am visat împreună

Se va așterne pentru veșnicie o brumă,

Mă uit la poza ta și îmi zâmbești

Îmi zâmbești mereu, dar oare o să mai spui că mă iubești.

001.911

nicolae costel alin. “Când un îngeraș moare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-costel-alin/poezie/13907016/cand-un-ingeras-moare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.