nicolae bunduri

Să înțeleg că vreun as
A pus în operă
Și-n scurtă vreme a retras
O capodoperă?
I Petru Gârda

De multe ori colegii strică
Ce unii au creat frumos;
Așa că, Domnule Petrică,
Ce spui e bine...dar pe dos.

Pe aceia ce nu șcie
Șă șetească or să scrie,
O ajuns să îi înfrunce,
Ãl mai \"tare\" om dă frunce.

Aventură aviatică

Vorbind de minunata branșă,
Găsesc la fiecare-un rol:
Atodiresei e la manșă...
Și Gârda-n turnul de control.

Pilotul Ion Atodiresei
Stătea de gâtul stewardesei,
Râzând, aproape-ntreagă ruta,
Dar a sărit cu parașuta.
Nelu Petru Gârda


De aventura stewardesei
Am comentat numai o țâr’, da
Știu mult de Ion Atodiresei...
Și mai puțin de Petru Gârda?
n bun

...ca să fie(scuza-ți cacofonia) eufemismul total, trebuia să zici \"parașută\" și nu \"parașute\". Prietenii știu de ce!

Un pilot de prin Odesa
Își manifesta deruta:
S-a culcat cu stewardesa
Și-i gravidă... parașuta.
I Petru Gârda

\"Parașuta\"

Făcând Petrică mult tapaj
Cu-acest catren - și-această divă,
Aduce nava în picaj...
Iar cititorii în derivă.
n bun

\"gest a omului\" a se citi \"gest al omului\" (scuze Vali)

Nu mă surprinde ușurința cu care autoarea versifică și nici capacitatea ei de a transmite mesaje sau stări sufletești, cât afinitatea ei pentru un domeniu cam neglijat de când minerii au fost sfătuiți să lase târnăcopul și să adune fructe de pădure. Despre viața acestora nu poate să ne vorbească decât cineva din interior și acest cineva este chiar o trăitoare a zonei nefavorizate ca să nu spun nenorocite.Și o face foarte bine. Autoarea are \"ochiul format\" pentru orice mișcare, pentru orice gest a omului care știe când intră în inima pământului dar știe și că e posibil să nu mai iasă. Modul de a descrie \"apucăturile\" acestor năpăstuiți este direct, fără menajamente , de fapt așa cum au trăit și muncit minerii dintotdeauna.Când mi-a spus Vali că intenționează să scrie un poem în versuri albe pentru mineri, am fost sceptic, crezând că e un domeniu care va depăși capacitatea acestora de a percepe versul alb .M-am înșelat. Și e bine așa.

dacă e să ne luăm după dex, cam ai dreptate. Acest substantiv ca si altele cu succesiune de vocale au mai fost discutate încă pe vremea lui Trifu. Aproape toți au fost de acord că \"viața\" poate fi și trisilabic. Eu ,la nevoie îl folosesc și așa, și așa. Eu îmi asum riscul. Nu același lucru pot să-l spun de \"piața\" care nu poate fi decât bisilabic. Deci, \"viața\" trisilabică o folosesc cu dispensă. Și când beau...cu dispensar.

E-n spital badea Ilie,
Și e supărat pe viață,
Că, la doctor, el nu știe
Cum să-i vâre-n plic o rață!
LGH

La doctor
Noi românii, de bonton,
Mai săraci dar...față fină,
Ducem rața ca plocon,
Când o calcă vreo mașină.
n bun

versul 2 \"nici reproșuri n-o să-ți fac\" scuze

Ghiță, n-am să-ți iau viața
Nici reproșuri n-o săți fac
Dar la chestia cu rața...
Te-am cam prins cu mâța-n sac!
n bun

Remarc la voi ceva idei
Și gândul prinde să-mi irumpă:
O fi turismul...de doi lei
Dar Doamna Udrea...e o \"scumpă\"!

...nu pornesc la un război atât de mare dragul meu GPI, cu toată simpatia și admirația pentru tine și mai ales pentru talentul și ironia POZITIVÃ cu care ești înzestrat. (pentru cine o înțelege) Aloooo Vasluiul...se aude?

Deși cred că am o țâră de simț al umorului, să mă bată Sfântul dacă m-am prins ce vrei să zici. Adică în ce măsură e o ironie. Sau poate nu e. Aici nu m-am prins. Sau poate mă prefac.

În baza celor spuse anterior, poate nu ar fi rău ca fiecare coautor să propună trei jurați urmând ca la final să se stabilească juriul format din primii trei rezultați în urma punctajului. Adică un vot=1 punct. Și atunci fiecare ar simți că participă democratic la formarea juriului.

Sunt încântat de faptul că majoritatea celor care fac propuneri pentru componența juriului mă nominalizează dar, sincer să fiu, deși îmi place \"meseria\" asta, nu țin cu dinții(aici sunt deficitar) să fac parte din juriu. Din două motive:
1) E mult prea mare un juriu format din 5-6 membri pentru un număr de aprox 22-25 de autori. Mai ales că respectivii arbitri se vor autocenzura.
2) Nu aș fi de acord, cu toată stima si plecăciunea în fața lui Dan Norea, un mare pacifist, să se scindeze juriul respectiv să se creeze secțiuni pentru caracteristicile unui catren respctiv poantă ,prozodie ,construcție etc.
Ar fi riscant deoarece ar putea apărea un catren cu nota 10 la construcție, 10 la prozodie și 4 la poantă. Deci, o medie de 8 ar putea duce pe podium o epigramă cu poantă de nota 4.
În concluzie, propun un juriu format din max 3(trei) membri care să judece fiecare catren luând în considerare valoarea generală cuprinzând în notă toate criteriile. Poantă, prozodie, valoare literară, ținută artistică etc. Cu cât juriul va fi mai numeros, cu atât diferența dintre nota maximă și cea minimă va fi mai mare, ceea ce ar duce la discuții sau la o jurizare subiectivă.
Nu refuz participarea în juriu dar nici nu sunt adeptul unui juriu atât de mare la un colectiv atât de mic. Sunt doar niște păreri. Pot privi lucrurile la fel de bine și de afară ca și din interior.

Absolut din întâmplare
Ne iubirăm în pădure:
O fi fost chiar fată mare
Sau ne-am așezat pe mure?
Milos Petru

Consolare

Actul tău, din întâmplare,
Nu îl văd total aiurea:
Dacă n-a fost fată mare...
Ai dezvirginat pădurea!
n bun

Aș fi tentat să spun că autoarea face un paralelism între Steven Ortiz și Dănilă Prepeleac dar aș greși deoarece cei doi se întâlnesc. Se întâlnesc undeva acolo, la vârf. Unde Ortiz ajunge urcând și de unde pleacă Prepeleac, coborând. Deci e o perfectă sinusoidă a vieții în care românul este mereu condamnat să coboare. Evenimentele celor doi sunt aproape similare, doar succesiunea și sensul lor diferă. Metamorfozele sunt antagonice. Autoarea are meritul de a fi observat și relatat situația, cu mult umor dar și cu o oarecare amărăciune dat fiind că-i plină țara asta de \"prepeleaci\" care-și vând apartamentul să-și plătească întreținerea. Narațiunea, deși emană un gust amar pentru românii săraci, dezvoltă și un umor dătător de speranțe. De fapt chiar așa Vali încheie un text foarte bine conturat. Mi-a plăcut.

clacson e invenția mea alții zic claxon nuș cum e mai bine. Ca alții, evident