Nostalgia lui Iohannis

Herr Iohannis, vreau să-ți spun,
”La un colț de cotitură”:
Când cosești pe la Crăciun
O cam iei pe arătură!

Cum sasu-i harnic, nici poveste,
Și s-a cam terminat cu treaba,
E drept că iarbă nu mai este
Dar ce, ai vrea să stea degeaba?

Cum harnic e de felul lui,
Mereu, mereu pe metereze,
De coasă, astăzi, dacă nu-i,
L-aș îndemna să mediteze...

Iohannis, sasu' cel cuminte
Ar medita, așa cum spui
Dar de un timp e președinte...
Și ăsta-i ghinionul lui.

O treabă bună vrând să facă -
Așa ca neamțul înțelegi? -
Și neavând, sărmanul, vacă,
Pro/mulgă dîn neștire,legi.

în, nu "dîn"

Nostalgică

Dom’ Iohannis, mândru foc,
Pe fâneața cu costrei,
L-a-ntrebat pe nenea Boc:
-Unde sunt…(co)sașii mei?
N Bunduri

Pun o întrebare clar
Să evit ponoasele:
Pe cosași îi văd apar
Unde le-or fi coasele?
C. Iurașcu-Tataia