Epigrama e un \"plici\"

EPIGRAMA E UN “PLICI” Articolul care urmează se adresează epigramiștilor și în special celor care citesc revista Epigrama. În mai multe rânduri am avut discuții cu șefii respectivei reviste în ceea ce privește calitatea și posibilitățile de îmbunătățire.Din fericire, se poate vedea o creștere datorită muncii neobosite a Redactorului Șef și a celor din jurul lui. Totuși, apar oameni care încearcă să lovească sub centură dar nu în autori sau în Redacție, lucru care ar putea fi benefic, ci, culmea, chiar în epigramă, ca fenomen, fie specie, fie gen literar după cum ne lasă inima pe fiecare s-o definim. Mai exact este vorba de un articol apărut în numărul 49 din sept 2009 la pagina 3 intitulat “Câte ceva despre epigramă” semnat de Paul Everac. Dat fiind faptul că nu pot reproduce textul ad literam, îl voi lua la disecat, cu ghilimelele de rigoare.Domnia Sa, maestrul Everac începe cam așa: “Cândva se zicea: Epigrama e un strănut”.Se vede clar că nu știe cine a făcut afirmația-a auzit Domnia Sa ceva- și ca atare se eschivează cu nehotărâtul ”cândva”. Maestre, această afirmație a făcut-o George Călinescu dar epigramiștii adevărați au zâmbit și au mers mai departe. Vorba aceea, câinii latră…Dar să vedem noi ce spune mai departe marele Maestru: “Mai poate fi un moft, un șut, o bâzdâganie,un fault, o muscă pe chelie, o ciupitură” Orice poate fi Domnule Paul numai “bâzdâganie”nu!Păi iată Maestre ce spune DEX-ul: Bâzdâganie=Namilă, dihanie, monstru,arătare,ciudățenie, drăcie, pocitanie… Hotărăște-te maestre, care dintre ele?! Mai departe citez din Maestru:”Epigramistul zice: nu pot mai mult, dar am dat tot.Victima se redresează repede. Suferință nu e, artă puțintică” încheiat citatul. De acord că “am spus tot” fiindcă epigramistul spune mult în patru rânduri dar că “nu pot mai mult” vă rog să faceți dovada “pe surse” așa cum e la modă. În ce privește “artă puțintică” nu vă pot contrazice. Probabil că în viziunea Dumneavoastră, artă “multă” este într-un Combinat Siderurgic despre care se poate scrie și o piesă de teatru în cinci acte și un tablou cu tricolor în Cântare României. Deocamdată epigrama este într-adevăr mai puțintică. Intrând în continuare în teoria epigramei, maestrul afirmă: “Cele mai multe epigrame, în loc să fie caracteriologice, sunt calamburiste…”Lăsând la o parte obsesia maestrului pentru calambur de care fuge ca dracul de tămâie pe tot parcursul articolului, face și o confuzie gravă și anume: Calamburist,iști, iste= autor de calambururi, ori epigramele nu pot fi autoare de calambururi ci cel mult beneficiare sau chiar ele, însele niște calambururi.Nu vreau să spun că n-ar exista o grămadă de epigrame proaste și mai ales după 1989. Dimpotrivă, apar publicații și autori “pe lângă” epigramă dar asta nu înseamnă, după cum zice maestrul, că toți epigramiștii moderni sunt eminamente calamburiști sau “bădărani la drumul mare”.Epigramiști buni și slabi au fost dintotdeauna. Cincinat și Păstorel au crescut tocmai datorită unei pleiade de epigramiști slabi în frunte cu Nigrim și au ieșit în evidență puși față în față cu aceștia.Maestrul reclamă un catren pe care îl găsește scabros (lucru foarte adevărat) dar îl pune pe seama epigramiștilor, în general. Este vorba de: “În vremea nouă, începută/ Ca Katzii scriu în loc să pută...etc.” Nu maestre, nu e o epigramă a vreunui epigramist calamburist ci e un catren hazliu și întradevăr obscen dar vine de departe, din folclor, unii îl atribuie lui Eminescu alții lui Creangă sau cine mai știe?!. Dacă Dv veniți cu o publicatie sau faceți o trimitere în care să regăsim acest catren semnat, jos pălăria dar mă îndoiesc.Acest catren a circulat din gură, în gură prin cafenele, unde Dv., mai mult ca sigur că l-ați prins din zbor.Citez în continuare:”Poanta trebuie să fie prea isteață, ca să rămână. Rar nucă dată-n perete care să se lipească de perete” Nu comentez formularea ultimei fraze, las cititorul. Și ca să ne dăm seama că Maestrul a scris articolul în momente de depresie în care a văzut totul în cenușiu spre negru, iată ce mai spune: “Epigrama cere un mediu galant, atent cu finețile.(sic n.a.) Acest mediu e demult în declin,-de unde galanterie?Nu mai duelează nimeni cu floreta, s-a trecut la toroipan”Și Nigrim a dat cu toroipanul, maestre, și a făcut-o chiar în epoca “saloanelor galante” pentru care Dv aveți atâta nostalgie.Au fost dintotdeauna autori obscuri de epigramă ca și de proză, ca și de teatru, care au scris prost dar suntem tentați să-i arătăm cu degetul numai pe cei de lângă noi. Să nu uităm Maestre de marii epigramiști care au plecat, mai ieri, dintre noi și care ar putea fi prezenți în orice salon francez în care se mănâncă doar frișcă și nu iaurt ca la noi, după cum afirmați. Ați auzit de Ștefan Tropcea,Sorin Pavel,Ene Veron ,de Trifu, Clenciu sau Ghițescu cu care am fost contemporani și care au făcut deliciul publicului nu în Saloane galante ci în Case de Cultură comuniste în care s-au jucat și piesele Dumneavoastră, probabil cu același succes?!.Nu am dat exemple de epigramiști geniali în viață din motive ușor de înțeles dar fiți convins că sunt destui.Când ați fost ultima dată la un festival de epigramă? Când ați citit ultima dată o carte aparținând celor mai sus menționați? Dacă citiți doar apariții satelit de prin comunele din Bărăgan susținute de primari semianalfabeți, atunci nu-i de mirare.Aș fi vrut să închei într-un ton optimist dar nu am motive citind încheierea articolului Dumneavoastră,Maestre: “EPIGRAMA ESTE UN PLICI !” Dacă spuneți Dumneavoastră... Nicolae BUNDURI - 3 sept 2009 Brașov