Despre autor
NANicolae Avram
@nicolae-avram
0 urmăritori
Licențiat în drept
Cântece de sinucigaș ( cartea I ) - Mesagerul 2000
Litanii pentru diavol - Ideea Europeană 2006
Cântece de sinucigaș ( cartea a doua ) – Vinea 2008
Îngrijitorul ediției „Iată cina. Iată taina” – poeme de Aurel Onișor – Eikon 2007
(avrampoems@yahoo.com)
„Avem de face cu un poet adevărat, Nicolae Avram, din Beclean, Bistrița – Năsăud, un poet al cărui „cinism” liric, de mare forță frizează tragismul existențial, altminteri decât în „joaca de tragicul” întâlnită din abundență la mulți postmoderniști de profesie”
Constantin STÃNESCU în „Adevărul literar și artistic”
„Nicolae Avram nu e, cu certitudine, un ludic postmodernist și se află la polul opus modelului „optzecist” ; el scrie o poezie intens tragică ( și în descendența marilor poeți tragici ), pe care aș numi-o post-agonală. Vechile teme moderniste ale răului universal și ale sinuciderii, uzitate până la demonetizare, capătă a proaspăt – întunecată splendoare în poezia lui Nicolae Avram. ( …)
Nicolae Avram reușește să „prindă” frumusețea și monstruozitatea ritualică a crimei, tragismul absurd și serenitatea ei; țipătul său tragic, mutila(n)t (expresionist) încremenește în liniște, în contemplație. Se poate remarca, la o lectură fluentă, că versurile sunt scurte, tăiate într-o materie dură, ritmul sacadat, multe versuri „cad” ca niște pietre rotunjite, registrul, tonalitatea se schimbă continuu, și totuși poemele se leagă printr-o infinită muzicalitate și coerență, de parcă ar exista , dincolo de dezechilibre, agresiune, (auto)mutilări, o nesfârșită armonie.”
Raluca DUNÃ , Nord: Povincia Poeziei, în „Luceafărul, nr. 40 /12 noiembrie2003
"Cu dezgust, umilință, patimă și mai ales cinism, Nicolae Avram deconspiră nostalgii și orori, autoflagelîndu-se cu aceeași furie și meticulozitate cu care construiește imagini de mare forță. Pe cît de multă existență, pe atît de multă experiență poetică implicată în poezia sa, încît nu ști ce să prețuiești mai întîi. Oricum, a prețui, sună puțin cam nepotrivit și oarecum vinovat în acest context, căci ar trebui să te înfiori și să te cutremuri, fie să negi tu însuți existența, într-un gest de aceeași intensitate. Ar putea fi invocat ca reper Bacovia, dacă Nicolae Avram n-ar exprima înainte de toate o atitudine. Ar putea fi invocat la fel de bine Virgil Mazilescu. Iată cîteva fragmente demne de orice mare poet:”Pasărea gropii,/Pasărea gropii. Cum nu vii/ Tu să ne muști puțin de obraz/ Cum nu vii tu să zgîrîi cenușa vie care suntem”.; „Va veni dimineața:/ Un oscior de șopîrlă ce-mi Tremură-n palme.// Un acvariu în piața pustie,/ lanul de grâu/ Este acela care se ia după / mine”. ; și aceste mîngîieri / Ce ascund în sine depărtarea / și crima.// Fiica mea se va naște în Beclean: O țepușă în inimă,-/ și am să culeg mici strigăte / albe de pe cîmp”.
Mircea A. DIACONU, POEZIE ȘI ANARHIE, în „Convorbiri literare”, februarie 2001.
"Este poezie aicea? Este. Frumoasă? Frumoasă. E îndeajuns, cred, să luăm imaginea pîinilor care derivă din pietre sau, cum vreți, a pietrelor care se coc ca niște pîini. Totuși, sentința: „Toate lucrurile lucrează spre rău” îți face pielea de găină și mușchiul să se crispeze sub ea, mai ales cînd tu crezi, altfel, poate contrariul. Evident că în spatele afirmației (versatilă ori nu!) se poate ascunde o mare sensibilitate ulcerată, o dezamăgire existențială profundă și ireversibilă, dar și, într-un fel, capacitatea salvării."
Mihail GÃLÃȚANU
"Trebuie să înțelegem că nimic nu este apocaliptic aici, pentru că orice „mântuire” este exclusă. Viziunile catastrofice ale expresioniștilor sunt și ele departe, deși o stimulare din acea direcție nu este exclusă. Poetul simte cu putere riscul dezintegrării de sine care îl fascinează și îi forțează limitele. E o zonă de spectacol total în care au acces doar cei care trec prin încercările limbajului și acceptă că fac parte din peisaj: „Eu sunt ticălos ca și voi/ Și iubesc violul și crima.”
Andrei MOLDOVAN
„Cred sincer că unul dintre acești supraviețuitori ai timpului va fi și Nicolae Avram,autor al volumului de poeme Cântece de sinucigaș(cartea I) apărut la Bistrița, Ed. Mesagerul, în2000.( …) Deschizându-i cartea, nu ai cum să nu recunoști, de la primele versuri, o poezie de o valoare indiscutabilă, o poezie care prin forța ei devine agresivă, te atacă, te ia în stăpânire, te lasă fără suflu.”
Dorin MUREȘAN. Între revoltă și resemnare, în Tribuna nr. 35 – 16 – 29 februarie 2004
Vezi profilul
aici surprinde asocierea de metafore / simboluri: ideea de in - planta industriala alaturata, discret, simbolului pestelui, cu conotatiile sale arhetipale / biblice. in fine, nu am un aparat critic suficient de puternic si nici cunostinte necesare pt a descifra acest poem pe ce cat de scurt pe atat de complex. dar mi-a placut mult de tot
cred ca poate fi scris si asa
Eu sângerez
Precum inul într-o hală pustie
Au început să-mi crească solzi - noaptea
Mă târăsc către mare